Abel – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Palidul Prunc Abel Grăiește

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eu nu sunt. Fratele mi-a făcut ceva.
Ceva ce văzul nu vedea.
Lumina toată mi-a luat.
El chipul mi-a înlăturat
cu chipul său.
Acum e singur el fără să știe.
Eu cred că el mai trebuie să fie.
Lui nimeni nu îi face ce mie îmi făcu.
Pe drumurile mele duse-acu,
vin toți fugind de-a lui mânie,
și toți se pierd în el fără să știe.
Eu cred că fratele pândește
ca judecata de apoi.
La mine noaptea se gândește;
la el însă ea dă-napoi.

Nichita Danilov - Abel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Trece un om despicat în două
pe o stradă într-adins înfrigurată.
Bărbatul e înalt și poartă
o mantie albă cu glugă.
Fața lui este trasă.
Trece un om despicat în două,
pe o stradă într-adins înfrigurată,
fix la orele șapte și un sfert după-amiază,
și fața lui este trasă.
I se văd plămânii, creierii, inima.
Inima bate,
plămânii răsuflă,
creierul gândește:
”L-am iubit pe fratele meu ca pe mine însumi,
și el m-a ucis,
l-am iubit pe fratele meu ca pe mine însumi,
și acum iată-mă înjunghiat
de fratele meu..“.
Trece un om despicat în două
pe o stradă într-adins înfrigurată.
– Încotro, Abel, încotro?
Prima jumătate pășește cu un pas în față,
cealaltă cam la un pas distanță față de prima.
Omul duce într-o mână
un cap de miel roșu
și în cealaltă un paloș.
– Încotro, bunule Abel,
încotro?
– Îl caut pe fratele meu Cain,
să-i dau capul de miel roșu
și paloșul negru.
Trece un om despicat în două
fix la orele șapte și un sfert după-amiaza.
Prima față a lui e trasă,
și a doua de asemenea trasă.
Duce într-o mână un cap de miel roșu
și în cealaltă un paloș.
Capul de miel deschide ochii și behăie,
și paloșul sângerează.
– Încotro, bunule Abel,
încotro?
– Îl caut pe fratele meu Cain,
să-i dau capul de miel roșu
și paloșul negru.
Trece un om despicat în două
și deasupra lui ușor se înnoptează..

Nichita Danilov - Cain

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ninge sau poate plouă
peste un câmp de cadavre.
Ninsoarea e neagră și umedă,
ploaia e neagră și rece.
Prin ninsoare sau poate prin ploaie
trece un om foarte slab
cu o pelerină roșie.
Omul e înalt și fața lui este roșie.
Omul e alb sau poate negru,
dar fața lui este roșie.
Păsări roșii sau poate negre
se rotesc peste creștetul lui și țipă.
Ninge sau poate plouă
peste un câmp de cadavre.
– Caine, Caine,
ce face fratele tău Abel?
– Fratele meu
jertfește un miel roșu,
privind peste câmpul semănat de cadavre.
Pe câmp plouă sau poate ninge.
Ninsoarea e neagră și umedă
și ploaia e neagră și rece.
Deasupra lui veghează
în liniște Domnul.
– Caine, Caine,
de ce l-ai înjunghiat pe fratele tău Abel,
Caine?.
– Taci și ascultă,
fratele meu Abel jertfește un miel roșu,
privind câmpul semănat de cadavre.
Deasupra lui veghează
în liniște Domnul.
Ninge sau poate plouă
peste un câmp de cadavre.
Ninsoarea e neagră și rece
și ploaia e neagră și umedă.
Prin ninsoare sau poate prin ploaie
un om stă îngenuncheat în fața unui câmp de cadavre.
Fața lui este albă sau neagră,
dar expresia ei este tristă.
Ochii lui sunt albaștri sau negri,
dar expresia lor este tristă.
Părul lui e blond sau poate negru,
dar fața lui este tristă.
– Caine, Caine,
de ce ești așa negru,
Caine?
– Taci și privește,
fratele meu Abel jertfește un miel roșu
pe câmpul semănat de cadavre.
Peste el ninge sau poate plouă.
Ninsoarea e neagră și umedă
și ploaia e neagră și rece,
deasupra lui veghează în liniște Domnul.
Plouă sau poate ninge
peste un câmp de cadavre.