Tudor Arghezi - A Venit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De zeci de vieți îl cheamă
Pe cel fără vârstă, fără țărm, fără vamă,
Din singurătate.
Are să vie vântul, poate,
Cu sulurile desfășurate.
Poate o umbră albă
Cu lună în salbă.
Poate veni pasărea înstelată
Cu aripa tăiată.
Acvila, drumeață
Prin țărână și ceață.
Poate vântul mării, pribeag pe talaz.
Nu venise până la amiaz’.
N-a venit nici până la toacă.
Strigătul în pustiu începuse să tacă.
Păianjenii, preoți și arhierei,
Purtând odăjdiile de scântei,
În arcul streșinii de la cerdac,
Le cârpeau cu ață și ac.
Într-un plop cu turlă subțire
Corbii-și alegeau mănăstire.
Mișunau omizile-n albii uscate
De ape adevărate.
Luna spartă
Căzuse-ntr-o scorbură moartă,
Ca un urcior de lut.
Când a venit?
Cum a trecut?
Nu era vânt,
Nici pasăre, nici de cer nici de pământ,
Nici om, nici vis.
Era ca un lucru scris,
Făptură de șoaptă și scamă,
Se urzește, se destramă.
Ca o licărire de icoană.
Avea inel, cu o broboană
Ca o măceașă, privirea amară
De căprioară.
Zâmbetul întristat.
L-ai așteptat.
Ai adormit.
A venit.
A plecat.

A. U. G. - Iarna (A Venit)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Iarna a venit, iar n-a venit, iar n-a venit
Iarna a venit, iar n-a venit, iar n-a venit
Iarna a venit, iar n-a venit, iar n-a venit
Iarna a venit, iar n-a venit, iar n-a venit.
Iarna a venit, și simplul fapt că e mai frig
Naște ură, învinge frica, definim ușor „nimic”
Arde foc în depărtare-i stins
E bine să știi că măcar pe cineva iarna a atins.
Iar n-a venit cine te-așteptai să vină
Și lumina nu lumii nădejde în surdină
Și tot vrei lumină sfântă, dar luminile se sting
Și privești prea lung ninsoarea deși-n casă este frig.
Iar n-a venit.. deși produci mai mult decât ți-ai închipuit
Economia te-a jignit
Nu-i greșit să te întrebi „la ce bun?”, „unde-am greșit?”.. e simplu
E greșit să aștepți să-ți răspundă frigul.
One hundred like me, just one hunted
Not most wanted nu știu la ce te așteptai mai frate
Când știi bine ce te ține mai departe de-adevăr
E straniu, parc-aștepți pe cineva.
Și mai știi? Copilăria.. o anevoie la nevoi
O lipsă proastă când ai multe, când mai crești vrei înapoi
Uite luna, uite farul, m-am stricat de tot ca voi
Doar că frigu ne transmite: nu-i lună, sunt ger și ploi.
Iarna a venit și cerul nu mai e albastru
Iar n-a venit și viața ta iar e dezastru
Iar n-a venit, învață tot mai mult să pierzi
O să regreți când ți-este frică și nu știi s-ameliorezi.
Unde ți-este viața pe care o doreai
Îmi pare bine că este iarnă deși-afară este cald
Nu prea am înțeles io multe cât timp am staționat
Pare că în viață moartea este cel mai concret fapt.
Ninge de 3 ori pe an, ești liniștit
Mai ninge la primăvară nu-i eficient e deficit
E ca și cum ai aștepta atâta timp pe cineva și el să vină prea târziu
Și tu, ce ghinion, să nu mai fi.
Lasă simțul olfactiv deoparte
Vezi în sus nemărginirea, cum de creierul nostru poate
Să creeze o limită la ceva ce noi încercăm a defini un sfârșit?
E trist…
Poate că gândind așa nemărginirea e tactilă
Când visezi că ești un tu detașat de timp, lumină
Vai ce iarnă.. arunc sentimente-n vânt
Ia mai dă-l dracu de-album.. eu nu mai scriu demult.
Iarna a venit, iar n-a venit, iar n-a venit
Iarna a venit, iar n-a venit, iar n-a venit
Iarna a venit, iar n-a venit, iar n-a venit
Iarna a venit, iar n-a venit, iar n-a venit

a venit – Versuri.pro

Tudor Arghezi - A Venit

A. U. G. - Iarna (A Venit)