George Topârceanu - A. Mirea: Caleidoscop IV. Răspunsul Cometei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interviul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ţi dau răspunsul meu în pripă.
V-am salutat odată sfera,
Acum vreo zece mii de ani,
Când astronomii de pe Terra
Erau de-abia orangutani.
(Flammarion era gorilă
Şi bietul Newton, diplodoc.
Camil era de-abia camilă
Iar Duică.. nu era de loc!
El de-abia azi, când scrie proză,
Se află în metamorfoză
Şi se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.).
*.
De-atunci, prin negrele stihii,
În noaptea largă şi profundă,
Am rătăcit cu zeci de mii
De metri pe secundă,
Şi diafană m-am ivit,
Din perioadă-n perioadă,
Ca fulger blond încremenit
Să-mi desfăşor spectrala coadă
Pe cerul nopţii la zenit..
Planetele cu sateliţii,
Purtându-şi mândre paraziţii,
Mi-au dat portretul în gazete
Şi m-au fixat mii de lunete..
Dar, gata să-mi găsesc mormântul
În vreun sistem de constelaţii,
Am revenit zburând prin spaţii,
Căci nu dispreţuiam Pământul.
(De-aţi fi în cer ca mine voi
V-aţi minuna întotdeauna
Cum globul ăsta de noroi
Se vede luminos ca Luna..)
Şi-aveam de gând, ca un simbol
De milenară simpatie –
Cu cel din urmă-al meu ocol
Să ne unim pe veşnicie
Într-un fantastic carambol.
Şi măritându-i neagra humă
Cu luminosul meu adaos,
Într-un aprins vârtej de spumă
Să ne rostogolim în haos.
*.
Dar când văzui ce.. porcărie
(Să-mi ierţi cuvântul) aţi făcut,
Cât sânge-a curs din neghiobie
Pe bietul vostru glob de lut, –
Cu spaimă, la perihelie
Din zborul meu m-am abătut
Şi nimbul clar şi trena lungă
Ca o eşarfă de lumină,
Mi le-am ferit să nu le-ajungă
Vreun strop întunecos de tină.
*.
De-atunci, iubitul meu, îmi vine
De supărare şi ruşine
Să fug.. cu coada-ntre picioare
Prin spaţii interplanetare
Şi să mă mistui în neant.
Mă duc.. Adio! Salutare!
Să-mi scrii: Uranus, poste-restante.

George Topârceanu - A. Mirea: Caleidoscop V. Sonete 3. Un Romantic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De două ceasuri tremurând în stradă,
Cu ochii plini de mută resemnare,
Îşi face planuri extraordinare
Şi-n mintea lui rosteşte o tiradă.
– „Poftim la geam, sublimă arătare!
De-ai auzi tăcuta serenadă,
Te-ai apleca uşor pe balustradă
Ca să trimiţi în vânt o sărutare.”.
El spera încă.. Poate, cine ştie,
De la distanţă, prin telepatie,
Va-nfiripa cu ea un dialog.
Dar inima-i se strânge ca-ntr-un cleşte,
Pe când vardistul trece şi şopteşte
C-un zâmbet straniu: „Circulaţi, vă rog!..”

a mirea – Versuri.pro

George Topârceanu - A. Mirea: Caleidoscop IV. Răspunsul Cometei

George Topârceanu - A. Mirea: Caleidoscop V. Sonete 3. Un Romantic