20 ani – Versuri.pro

Costache Ioanid - Douăzeci de Ani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Douăzeci de ani
cuvânt de dragoste și de aducere aminte cu prilejul
împlinirii a 20 de ani de la ridicarea locașului
Bisericii Creștine Evanghelice din strada Badea Cârțan.
Se-mpliniră douăzeci de ani!
Numai bătrânii își aduc aminte…
Ce-a fost în locu-acesta înainte?
O mână de discipoli luterani.
Un snop de frați. Un neștiutor popor
ce se-adună într-o capelă mică;
dar râvna lor,
torent ce stânci despică,
era mai mare decât templul lor!..
Și-atunci acest mănunchi creștin maghiar
și-a adunat puterile robace
să-nalțe-un templu vrednic pentru HAR.
Și-astfel bănuții văduvei sărace
s-au strâns lângă-al Mariei din Magdal-
și lucrul începu, monumental,
iar zidurile au crescut în pace.
Cândva al doilea templu din Sion
se înălța la fel sub mâini tenace.
Numai că cei întorși din Babilon
nu mai zideau slăvita casă sfântă
așa cum o-nălțase Solomon.
Pe când aici, peste capela strâmtă,
frații maghiari, simțind la unison,
luptau să crească bolți de panteon,
o fortăreață pururi neînfrântă!
Ce bucurii au fost! Ce imnuri sfinte!
Când templul nou și-nalt a înghițit
bisericuța cea de mai-nainte!
Bătrânii doar își mai aduc aminte..
Iar azi avem o zi de sărbătoare,
azi ctitorii cu părul de nămăt
dau mărturie pentru tineret,
pentru pionii vremii viitoare!
să știe toți că templu-acesta mare,
pornit cu bani puțini, dar zel bogat,
prin Harul ce l-a binecuvântat,
s-a-ntins măreț că un stejar în soare,
sub care dup-al cerurilor rost
găsiră frați români un adăpost,
un loc înalt de sfânta adunare.
Și iată că noi, tineri și bătrâni,
strânși la un loc prin voia cea de sus,
ne înfrățim sub crucea Lui ISUS.
Acum din apă-aceleiași fântâni
sorbim și frați maghiari și frați români.
ISUS, venind să biruie furtuna,
venind să-Și strângă turmă Lui de oi,
nu ne-a unit pentru un an sau doi,
ci ne-a-nfrățit în EL pe totdeauna.
Nu mai suntem străini lângă străini,
nu mai suntem opriți de bariere.
Ci suntem frați pe veci, da, frați creștini!
Fiind pe-aceeași Cale peregrini,
spre-același plai, spre-aceeași mângâiere,
spre-același POM al VIEȚII ce nu piere,
spre același DOMN, spre-aceeași bucurie!
Noi suntem frați, da, frați pe veșnicie!
Căci sus în cer, sub veșnicul altar,
nu este-un RAI român și-un RAI-maghiar,
nu este un RAI de fiecare neam!
Acolo sus în gloriosul RAI,
e-un singur dor, e-un singur vis, un singur grai,
un singur sfânt de mângâietor balsam.
Aici suntem popor lângă popor,
dar sus vom fi o turmă și-un PASTOR!
Și totuși noi, acești români chemați
de adevărul Evangheliei sfinte,
ne vom aduce-acolo sus aminte
c-am fost cândva primiți de frați, că frați.
Iar voi, creștini maghiari, acolo sus,
veți fi voioși în slăvile mărețe
că ați primit nu niște oi rătăcite,
ci, după cum cuvântul LUI ne-a spus,
voi L-ați adăpostit chiar pe ISUS!.
O, Tată sfânt, o, Pronie divină,
prin servii Tăi ne-ai spus dumnezeiește
că cine-n lumea asta nu iubește
pe frații săi cu-o dragoste deplină,
acela nu trăiește în lumină.
De-aceea Te rugăm cu dor, Părinte,
noi, fiii Tăi, poporul Tău creștin,
Mireasă cea în strai curat de in,
să fim, de dragul Tău, de azi-nainte,
uniți că frați, c-un duh tot mai fierbinte,
îmbrățișați tot mai cu drag! Amin.
AMIN

Trupa Veche - Deci, 20 Ani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fără să-i dau voie
Găbită vine într-una
Ziua mea.
E a 20-a oară și chiar dacă nu-mi pasă
O să fac ce vreau.
Iar o să mă pună să stau, să râd, să beau cu prietenii mei
Tortul o să vină și spune-ne ceva, or să mă roage ei.

Refren:
Deci, am 20 ani și sincer nu-mi e bine
Asta e
Deci, timpul nu mă ajută, mai vreau să stau puțin la 18
Deci, am 20 ani și sincer nu-mi e bine
Asta e
Asta simt acum și nu are rost să mă întrebați de ce.

Mama o să sune să-mi spună: ești nebună, și la mulți ani!
Dacă treci pe acasă, îți spun de pe acuma, nu am bani!
Mereu celeași vorbe-nspre mine fără milă se reped
M-am plictisit de toate și în ziua mea de mult eu nu mai cred.

Refren:
Am 20 de ani și sincer nu-mi e bine, asta e
Asta simt acum și n-are rost să mă-ntrebați de ce (bis).

Refren:
Dați-mi o fereastră, o ușă sau o stradă
Vreau să fug, unde-i totul altfel
Și nu există vârste, vreau să ajung!

Refren:

Releveu - 20

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Patefon Records, Releveu.
Au fost, au fost pumni în perete aplicați în luni de regrete,
acum scap de defecte, scriu texte făcând să plângă caiete,
trec peste, lăsând în urmă urme de ghete,
vezi prin ferestre trec cete cu lanțuri și plete.
Cum mă simt la 20 exact ca la 14,
cu ceva păr pe față și cu creerii vraiște,
tânjesc după concerte, visând ca la 13,
voiam să am 20, acum vreau să am 12.
Acum 19 aveam 1, am coborât printre voi
și până m-am dezmeticit a trecut timpul, deja făceam 2.
La 3 am ieșit cu mama de mână,
m-a scăpat în noroi,
pe la 4 ani am început să vorbesc zicând „papa”
apoi m-am trezit cu un chec, în el 5 lumânări îndesate
și când am făcut 6 deja voiam să las totul în spate.
La 6 jumate am început școala,
brusc am făcut 7,
la 8 plângeam după mama când pleca la muncă în tura de noapte.
Hai. 2, 10. Patefon Records.
La 9 mă întrebam de ce e vară și plouă,
la 10 aveam gânduri ce nu v-ar fi trecut prin cap vouă,
am făcut 11, eram deja băiat mare,
am început să dau în sor-mea jucând „care pe care?”
când am făcut 12 deja am început să chiulesc,
la 13 am rămas la franceză, nici nu vreau să-mi amintesc.
la 14 am scris primele versuri când mergeam să-mi ridic buletinul,
la 15 mă alcoolizam cu Ștefan în liceu vomitând în continuu.
Când am făcut 16 am primit o scrisoare în care-l anunța dirigu’ pe tata că-s în situație de exmatriculare.
Am făcut 17, deja aveam 3 albume,
adică 30 de piese dintre care doar 4 au fost bune,
la 18 ani majoratul făcut pe 13, într-o vineri,
de ce de noaptea aia nu-și mai amintește nimeni?
La 19 eram bucuros, îmi zicea mama „hai să petreci!”
Acum e 11 ianuarie și nu știu cum de-am făcut 20!

Kraftu - 20

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

20 trecuți, voci se aud în cap (ca tine-s mulți, mulți, mulți)
Mi-aduc aminte parcă-i ieri, mama
Văd mingea, colțul blocului, vechea stradă și școala
Văd primul vers pus pe hârtie – voila
Pierdut prin labirintul vieții poetul încă umple coala
Și am de zis: vă mulțumesc tuturor în scris
Iubitei mele, colegi, bunici, părinți sunteți toți aici
Și am învățat că dacă nu te uiți înapoi
Ești ignorant și vine o vreme și apar probleme
Pe pleoape n-ai somn și nici pe gene
Vorbind în genere, cât despre mine pot spune așa
Sunt încântat cu viața mea
Pot să zâmbesc când mă trezesc dimineața
Și-mi beau cafeaua la pat sau într-o cafenea
Simplu, am 20 și-i viața mea.
Tu mă știi de cât timp? de 2 zile? de-un an sau doi?
De-o lună, de două sau poate-am jucat un baschet amândoi
A, tu mă știi din generală, tu din greșeală
Tu poate auzi acum de mine prima oară
El nu mă suportă de la un timp de vreme
Crede că mi-am luat figuri și acum avem probleme
Ea mă iubește din prima zi.
De când am făcut-o să se simtă altfel, știi?
Să fie oare de la mare? de la nori? de la nisip sau de la soare?
Cine știe oare?
Ai mei mă știu din prima zi c-am fost băiat cuminte
M-au învățat cum să vorbesc și acum presar cuvinte
Și acum tresari căci ce nu văd ochii, inima simte
Și cine mă simte? c-am 20 și vreau liniște să am
S-adorm în perna mea și ea să-mi zică noapte bună calm
Noapte bună, Dan.