Eugenio Montale – Procesiunile Din 1949

Fulgere de zăduf la despărțire,lividă oră-ncețoșată,halou mai rău apoi, un bubuitde roți și cerți venind din primelepante ale colinei,o revărsare, un acru damf infectbrazdelor credincioase nouă,… de n-ar fipentru acea ferire-a ta în vitro,la scoc, în bula de săpun și-nsecte.Cine minte mai mult, ori geme? Clipaa fost a ta, de-ntotdeauna când apari.Virtutea ta furios de … Citește mai mult