13 iunie 1978

Ești noaptea mea de taină și nădejde,ești frunza mea de negură și verde,m-aș pierde însumi de cumva, te-aș pierdeși te iubesc și sufăr pe mutește. M-aplec în fața ta ca suferindulîn fața doctorului ce-l salvează,accentul cade-anapoda în frazămai vechiul adevăr nemaigăsindu-l. Ești noaptea mea: te recompun din șoapte,mă dărui umbrelor amândurora,cuvintele ne sunt aproape fapte,tu-mi … Citește mai mult