Refren:
Noaptea nu pot dormi, am insomnii
Mă prind zorii, născocind teorii
Și nu pot să-mi închid ochii,
Mă simt ochit de-un om invizibil,
Mă-ntreb cine-o fi.

Deliric:
Știu tavanu’ ăsta pe de rost
Mânjit cu cenușa umbrei arse de un lampadar anost
TV-ul stă închis, încă prinde un singur post
Mă judecă reflexia din ecranul lui jegos
Văd reluări cu „ce ar fi” și „ce bine ar fi fost”
Și „ce bine mă scoteam da’ păcat că am fost prost”
Sunt alert pe-ntuneric, apatic pe lumină
Îmi port pleoapele din plumb până-am parte de odihnă
Și eu țip da’ nu m-aude nimeni, nu-s ca ei
Că-s mânios pe Dumnezei surzi, blestem zei
Că am răni deschise, nimănui nu-i pasă
De-aia-aștept să vină doamna ca să mi le coasă
Și-am ajuns să-mi doresc să fiu parte din minciună
Că atunci pot spera că măcar e una bună
Și-am impresia că voi sunteți toți băgați
Doar că nu putem să fim toți hoți bogați
Da-i un chin să vezi lumea prin ochii mei
Și mă-nchin de ochii lor să nu-i trezesc și pe ei
Că am ochii deschiși da’ am și insomnii
Că odată trezit nu mai poți dormi, îți zic!

Refren x2:
Noaptea nu pot dormi, am insomnii
Mă prind zorii, născocind teorii
Și nu pot să-mi închid ochii,
Mă simt ochit de-un om invizibil,
Mă-ntreb cine-o fi.
Să fie oare gabori ce m-au mirosit
Sau falși predicatori, vorbind prostii
Sau profesorii la școală, mințind copii?
Sper că-ntr-o zi voi ști.

DOC – extended live version:
Am pleoapele de plumb ca Rovana, simt caravana
De secunde reci ce trec, limbi de ceas bat darabana,
Ochii fierb-vara-n Ghana, mâna de fier doar cară cana,
100.000 de eu țipă la mine ca pe Maracana,
Că e goool patul și eu bântui cuadrantul, de-a lungul
Și de-a latul, mă joc de-a pruncul, de-a bărbatul,
Poate unul poa să doarmă, bag de seamă că-i devreme,
Cearcăne cât 2 perne, Hypnos, m-ai uitat, ba, nene?
Vreau să cadă cortina, aplaudați-m-ați în somn,
nu-s destui neuroni perimati de bong Cheech și Chong?
Degeaba, tot nu pot să dorm oricât aș arde,
Ba chiar poate d-aia n-adorm, mi-arunc mintea prea departe,
O aștept să se-ntoarca că pe-un bumerang, cum eram
Când nu știam atâtea, nu-mi păsa de nume, rang,
De sume, fani, de lume, bani și alte telurice,
O să mor dacă nu dorm am inima cât un purice.

Refren x2:
Noaptea nu pot dormi, am insomnii
Mă prind zorii, născocind teorii
Și nu pot să-mi închid ochii,
Mă simt ochit de-un om invizibil,
Mă-ntreb cine-o fi.

Vlad Dobrescu:
Revin cu un freestyle și un glob de cristal
Strălucitor, ca să văd în viitor
Mă surprinde ce-mi arată, aș fi fost mai pesimist
Da’ c***, țineam globul greșit, de ce nu-mi zici?
Că-i vedeam ajunși departe, aterizând pe marte
Dar din păcate, nici n-au plecat din cartier
Când ies din casă poartă măști de gaze
Șansele-s c-o să te jefuiască cu un pistol laser
Sunt soldați peste tot, dar nu ca să te apere
Când nu mai există nicio graniță sau drapel
Acu-și fac tabere cu corporațiile globale
Pentru care se omoară și se moare-n continuare
Tacerea-i o comoară ce o iei în mormânt se pare
Deci când pui întrebări, o să te pună între bare
Și la fel, ca și în ziua de azi nemulțumiți
Încă așteaptă o schimbare și-njură printre dinți

Refren:
O să-ncerc să citesc viitorul în globul ăsta-al meu
Ca să văd că o să fie mai ușor sau dacă o s-o ducem mai greu
Dar pentru moment întreaga lume o să mă creadă nebun
Până când o să se întâmple exact ce spun
Că imaginile încep să-mi apară din ce în ce mai clar
În globul ăsta de cristal

Deliric:
Vad globul de cristal prin globu’ ocular
Da’ vad globu’ pământesc prin lobu’ meu frontal
Aud un vuiet pe fundal, simt focul din furnal
E cântec funerar pentru alt munte de metal
Că fabricile fabrică automat de ani de zile
Și crește-n neștire, fauna de fier și fire
Și flora din petrol procesate să-nflorească
În fiecare primăvară-i programată să renască
Păsări de ghetou survolează-n depărtare
Sateliti supraveghează, înregistrează-n continuare
Vad mall-uri cu marfă plină prin magazine
Și de prin vitrine îmi zâmbesc manechine
Vad biserici cu Iisusi proectați din pronaus
Unde clopotele bat doar la fix fără repaus
Vad fructele din piatră din statuia unui pom
Da’ nimeni să le culeagă, numai vad niciun om

Refren:
O să-ncerc să citesc viitorul în globul ăsta-al meu
Ca să văd că o să fie mai ușor sau dacă o s-o ducem mai greu
Dar pentru moment întreaga lume o să mă creadă nebun
Până când o să se întâmple exact ce spun
Că imaginile încep să-mi apară din ce în ce mai clar

DOC:
E de la străbunică, de când eram atâțica
Am dat de el deredicând trecutu’, nu arunc nimica
Ceva îmi spune: „nu-l ridica”, dar îl iau și-l șterg
Carpa alunecă-ncet, totul se-ntunecă-ncet!
Mi-arată viitoru’, nu doar pe-al meu, pe-al nostru
Și verișoru’ știm, nu-i ce cred, un monstru
Mă uit ca prostu’ la mine cel de peste ani
Rând cu tine, mulțumit de sine
Avem neveste, bani, copii
Defapt știi, stai să dau zoom out
Suntem mai puțini, dar și cei ce n-aveau, acum au
Tehnologia-i parte din noi
Nu vad vreo carte cu foi
Viața-i dulce
Robotu’ ăsta scoate tartele moi
Ce se-ntâmplă tata?
Toți vorbim o limbă ciudată
Gen engleză, spaniolă și chineză toate-odată
Dar o-nțeleg laolaltă, cu faptul că-i bine
Cum n-a fost vreodată, uite iad, asta-i omenire!
Și se face seară, dorm atât de liniștit
Dar uite cum privind globul, de-afară aud un bip
La fix 3:00 și-am înțeles subit
Că asta-i ora la care se face update la cip

Refren:
O să-ncerc să citesc viitorul în globul ăsta-al meu
Ca să văd că o să fie mai ușor sau dacă o s-o ducem mai greu
Dar pentru moment întreaga lume o să mă creadă nebun
Până când o să se întâmple exact ce spun
Că imaginile încep să-mi apară din ce în ce mai clar
În globul ăsta de cristal
O să-ncerc să citesc viitorul în globul ăsta-al meu
Ca să văd că o să fie mai ușor sau dacă o s-o ducem mai greu
Dar pentru moment întreaga lume o să mă creadă nebun
Până când o să se întâmple exact ce spun
Că imaginile încep să-mi apară din ce în ce mai clar
În globul ăsta de cristal

Refren:.
În jurul meu, lucrurile parcă s-au schimbat (în jurul meu),
Dar toate au rămas la fel de fapt.
Beau direct din sticlă, mi-l aprind să inspir
Fumul greu, apoi îl sting, că totu-ncepe să se-nvârtă-n jurul meu.
Nu sunt unde-ar trebui să fiu (în jurul meu)
Dar locul ăsta este tot ce știu
Îmi trebuie urgent un plan să schimb ceva,
Încep să scriu cu tupeu, apoi îl șterg Fiindcă lumea nu se-nvârte-n jurul meu.

Carbon:
Am pornit la drum cu dreptul, acum pășesc cu stângul,
Privesc dreptul în oglindă, nu mă obișnuiesc cu strâmbul,
Dintre patru pereți mă-ndrept spre patru scânduri
Îmi dă liniște gândul că la toți ne vine rândul.
În realitate mă scot din sărite aspectele enervante,
Poate d-aia mă rup des, să ies din realitate
Idei dezordonate, mă pierd în sensul lor
Și în vers pun pe piese, mersul lucrurilor
Și mor de ciudă, când văd cât sunt de slab,
Cad în tentații bolnav și viitoru-i tot mai firav.
Aș vrea să-nțeleg tot ce mă ține pe loc,
Stau în umbra mea și asta-mi produce doar disconfort
N-am cum să mă-ntorc, tre’ să schimb de pe-acum filmul,
Că finalu-i dramatic, când ucizi cu patimă copilul.
Cert e că înainte de toate mă-ngrop eu primul
Și în jurul meu e lumea-ntreagă și am nevoie de stimuli.

Refren.

DOC:
De la absint să fie cum tot se-nvârte-n jurul meu
Viața, o călătorie, eu propriu ghid în turul meu
De la verdele ăsta să fie că mișc curul greu
Ca nebunu’ ard până simt protonii din nucleu.
Oare, de la bun simț să fie că nu scot dinți
Când văd anumiți cerșetori de atenție devenind prinți
Sinceritate să fie când al meu ‘te cred’ devine ‘minți’
Poate artă să fie când vezi, ce-auzi devine simț.
Mi-e clar că până stau în scânduri
O să stau pe beat sau stau pe gânduri,
O să fug de tot, să rămân eu
Că deja e plin de roboți în jurul meu.
Și-o ard din ce în ce mai singur și nesigur
Mă asigur contra a proaste șiretlicuri și desigur
Că mă duc cu capu’ înainte, dar înainte să mă duc
Eu mă mulțumesc că mă trezesc, dinainte să mă culc.

Refren.

DOC:
Uite, e nesimțitu’ de DOC, a scos tableta
Ăla care s-a urcat pe bloc cu bicicleta
Da, am scos tableta și nu-s pe medicamente
Nu te mint, nu mai bag din când în când un blantum verde
Da, știi, niște chestii-s certe
La 4 după-amiaza, vorbeam la telefon cu VD
Să vezi faza..
Cică-i cypher diseară, pe bloc nu într-o scară
O ardea gen: Te-am sunat să nu uiți iară..
Adevar, la 6 mă întâlneam cu Grigo la un baschet
Tehnica Figo, ăsta mic o să înalțe ca un as
Ce, sigur pe mâna mea, doi ași gen
Și unu pe flow
Dau rapp-u la facultate și intră, gen unu pe loc
Sunt arogant în treaba asta, lucrez în treaba asta
Dar am scris pe drum, bicicleta, grabă, astea
Nu le învățasem că nu-s mașină, d-aia le citeam
Băgam beatu’, așteptam toba plină, recitam.
De ce n-ai venit cu foi să tai și tu copaci
Toți v-ați luat acu’ iPad 2
Până acu’ erați săraci
Mie-mi plăceați când omorâți oameni
Unde-s toate piesele cu mesaj, Doamne
Da, sunteți toți la fel
Bărbați de 30 de ani, mâna pe portofel.
De la prima mea piesă, ți-am spus că-s tatăl lor
Rime de battle, fără adresă, marca El Doctor
Ia secretu’ din atom și bagă-l în difuzor
Chiar și pe secret, mesajul este: sunt tatăl lor
Ia dificultăți tehnice, dă-i play
Eu și ai mei îți explicăm că suntem un fel de zei
Ce scuipă foc și îți înving armata
Fumează, ignoră garda, îl mușcă și pe diavol
Dacă poartă prada în colți
Și al dracu’ încearcă să fugă
Făceam scandal
Îi dădeam și nevestii câte-o bucă
Cât despre bani, am avut mereu
Că mergeam la muncă 8 ore pe noapte
Făcând ce puțini pot să ducă
Și aveam un salariu la care directori vor să ajungă
Și am renunțat la tot pentru rap, ba cap de glugă
Te supără că-s sincer și naturalețea prinde
Înțeleg, ție-ți place când naturalețea minte
Și minciuna e pe frecvența ta și a încă doi
Acum că ne ascultă toți nu-ți mai place de noi
Sau îți place de noi vechi, nu-ți mai place de noi, noi
Asta e, e adevăr pur ce pun pe foi.
De ce nu ești și tu trist
Să fii la fel ca noi
Ești un figurant m**st
De-ai mâncat din gunoi
Unde e vocea aia îngroșată
Ce-i cu toți ăștia ce strigă DOC tată
Da, sunteți toți la fel
Bărbați de 30 de ani, mâna pe portofel.

Refren:
Tu ai nevoie de oameni ca mine
Doar ca să arăţi cu degetu’
Hai, zi-mi şi mie de ce tu eşti un om bun
Ia uite ce le compun şi le dau la copiii ăştia ca pe un drog bun.
Că am nevoie de oameni ca tine
Ca să vă arăt degetu’
Hai, zi-mi şi mie de ce tu eşti un om bun
Ia uite ce de compun şi ţi le servesc exact la momentu’ oportun.

Oameni ca mine îmi zic „Haide, adu-mi din adevărăciunea aia pe care o dai doar tu”
Sifoane spun „Stai c-acum dai CD-uri şi tricouri încă de-acum că n-ai un album”
Le răspund că nu-mi caut stăpân
Mă zbat să scap din lanţ, sunt recalcitrant
C-am învăţat că orice şut luat în gură e un pas în spate
Şi-i împart în toate părţile să-i dau la o parte
Că nu-i nimeni nevinovat de fapt
Da’ mai apar oameni ca tine care o ard pe blat
Comentându-mi combinaţiile tot timpul
De parcă tu ai mare bun simţ, dar minţi, ipocritule
Sper c-o să simţi fluturaşi în stomac
Nu vorbesc despre emoţii, vorbesc de-un briceag
Îmi scriu textul şi trag, da’ la testul final
Mulţi pică doar fiindcă nu l-au desluşit clar.

Refren:
Tu ai nevoie de oameni ca mine
Doar ca să arăţi cu degetu’
Hai, zi-mi şi mie de ce tu eşti un om bun
Ia uite ce le compun şi le dau la copiii ăştia ca pe un drog bun.
Că am nevoie de oameni ca tine
Ca să vă arăt degetu’
Hai, zi-mi şi mie de ce tu eşti un om bun
Ia uite ce de compun şi ţi le servesc exact la momentu’ oportun