Victor Tulbure – Versuri.pro

Hărnicie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Patruzeci de zâne, toate
Mici, zglobii și cârne tare,
Sub un pom stau adunate
Fiindcă-i ceasul de gustare.
Și le șade scris pe față,
Pe năsuc și pe bărbie,
C-a fost pâinea: o dulceață
Și dulceața, bucurie.
Acum iar la joacă pleacă,
Mai voioase, mai drăguțe…
Și coboară de pe-o cracă
Patruzeci de vrăbiuțe.
Ce se-ntrec să ciugulească
Firimituri să nu rămâie,
Ca din nou să strălucească
Locul și curat să fie!

Abecedarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ca să ai abecedarul
Primilor tăi pași în viață,
Cartea mea să fie darul
Ce ți-l fac de dimineață.
Eu am pus pe orice filă,
Și pe-oricare dintre pagini,
Între-albină și zambilă,
O poveste în imagini.
Ca să poți și tu chiar mâine,
Cu mărunții pași prin rouă,
În câmpiile bătrâne
Să începi cărare nouă.
Fiindcă literele mele,
Strânse toate într-o salbă,
Sunt acele negre miele
Care pasc prin iarba albă.

Lupta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Când vântul ca un zmeu se-abate,
De teamă, bobul mic de grână
Se-ascunde-n brazdele-afânate
Și-adoarme-n patu-i de țărână.
Dar o să crească el și mare!
Cu zmeul o să se măsoare!
Din locu-i nu-l va smulge vântul
Și va-ncolți pe-ntreg pământul!

Țării Mele (1961)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Potecile mi se aștern în cale.
Sub pașii mei noi drumuri se întind
Mă-nalț în piscul frumuseții tale,
O, țara mea, adâncul să-ți cuprind.
De pieptul tău când îmi lipesc obrazul,
Bătaia clipelor să o ascult,
Auzul meu îți deslușește glasul
Ce din strămoși ne vine de demult.
Atâta soare e și-atât de bine
Sub cerul tău blajin, primenitor!
În tine m-am născut, trăiesc în tine
Și pururea de tine mi-este dor.
Te simt zvâcnind în ierburi și în muguri,
În fiecare sondă de țiței.
Cu freamătul pădurilor mă bucuri,
Ca pe un copil, de mână tu mă iei.
Și-mi dărui mie boarea primăverii,
Pe câmp îmi faci să crească grâu-nalt.
Tu pâinea-mi rumenești în țestul verii,
Pe prispă îmi așterni culcușul cald.
La praznicul culesului de struguri,
Te deslușesc și-n plopii din amurguri.
Îmbii cu cofe pline anii mei;
Și-n părul dragei, și în ochii ei.
Când pleci din bărăganele arșiței,
Cu turmele spre munți, cântând din nai.
Unchieș mi-l dai pe baciul Mioriței
Și-mi sui poemul p-un picior de plai.
Aprinzi o stea de flăcări pe cupole,
În orice cărămidă pui un cânt.
Pe schele urci cu Meșteru’ Manole
Și zidul nu se surpă la pământ.
Sub colțul ierbii m-oi culca odată,
Cu holda ta m-oi contopi deplin.
O viață doar pe lume ne e dată,
Chiar viața de ți-o dărui, e puțin.
Oriunde-aș fi, te întâlnesc în cale,
O, țara mea, cu tâmple de argint!
Mă-nalț în piscul frumuseții tale,
Te apăr, și te laud, și te cânt.

Isteața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De dis-de-dimineață, bucuroasă,
I-ai pus păpușii rochia frumoasă….
Cățelului de pluș i-ai pus jachetă,
Iar mâțelor, în cap, câte-o beretă….
Pe ursuleții mici, de câlți și paie,
I-ai fericit cu călduroase straie….
Ai îmbrăcat și caprele, și țapii…
Dar nu știi singură să-ți pui ciorapii!

Spicele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Vântul verii dinspre grâne
Vine, mirosind a pâine.
Dar și luna-n cer se plimbă,
Rumenită ca o jimblă.
Spicele de asta-n noapte
Nici n-au somn, fiindcă sunt coapte.
Și foșnind, ar vrea să spună:
„Pâinea-i nouă. Poftă bună!”

Pământul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ne dă pământul pâine
Și fructe dulci și flori,
Și tuturor ne-mparte
Nespusele-i comori.

Pământul ne hrănește,
Ne satură pe toți;
Tu poți de pe acuma
Bogat să te socoți.

Dar nu uita: sub brazdă
Nu-i numai minereu!
Își dorm acolo somnul
Străbunul tău și-al meu:

Ei se culcau devreme
În veacul lor de noapte.
Săraci – sub munți de aur,
Flămânzi – sub spice coapte!

Bradul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ce sărac, lipsit de floare,
Primăvara bradul pare!
Nu-ți atârnă la ureche,
Vara, vișine pereche…
Și nici toamna-n coș nu-ți pune
Mere, piersici mari sau prune…
Dac-ar crește în livadă,
Ca alți pomi, să deie roadă!
Dar pe stâncile cărunte,
Lui îi place, sus, la munte,
Cu-ale lui zburlite ace
Veverița să se joace.
Și din pisc, măcar nu-i pasă
De furtună și vântoasă!
Totuși, om în lume nu e
Vorbă rea de el să spuie.
Și nici pomul din poveste
Mai slăvit ca el nu este!
Căci o dată-n an, în taină,
Se-nveșmântă-n mândră haină.
Și în orice casă vine
Încărcat cu mandarine.
Și pe orice creangă-ntinsă,
E o luminiță-aprinsă.
Și-n lucirea-i jucăușă
Vezi și-un glob, vezi și-o păpușă.

Iarmarocul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Toți se pregătesc cumva
Să nu-i prindă iarna grea.
Ursul umblă-n iarmaroc
Și își târguie cojoc.
Vulpea-și duce, din scaieți,
Mătura pentru nămeți.
Un zăvor își ia, mai bun,
Capra și-o nuia de-alun,
Pentru iezii mici ai săi,
Neastâmpărați și răi.
Ghionoaia vrea, pesemne,
Un topor să spargă lemne.
Doar vițelu, alb în bot,
Bate iarmarocul tot.
Și tot cată-n lung și-n lat
Gumă pentru mestecat.

Ariciul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cel mai mic dintre arici
Și-a făcut în sat amici
Și se-arată, furișat,
Trecând drumul pe-nserat.
Teleleu, fără papuci,
Se strecoară sub uluci,
Să se joace cu ai mei
Neastâmpărați căței.
Cum se cheamă al lor joc
N-aș putea să spun de loc,
Însă cred că-i minunat
După veselul lătrat.
Dar cum astăzi au fost nori
Și-a plouat până în zori,
Aricelul jucăuș
Își găsi-n coteț culcuș.
Iar cățeii mei zăluzi
Au rămas afară uzi.
Le-a fost teamă, mă pricepi,
Nu de ploaie, ci de țepi!