Versuri corectate și adnotate
Tandrețe pe o suprafață delicată,cele mai bune rânduri ale mele sunt scrise:cu vârful limbii mele pe gură,pe piept în litere minuscule,pe burta ta…Dar, dragule, i-am scrispianissimo!Pot să-mi șterg buzelesemn de exclamare?
O frică copilărească de pierderecare fată la începutnu sapă gropi în rochia ei, haina ei estepentru cheia de pe o panglicălângă pielea ei: este aici!Și ea o înfășoară la inimă,pentru că tata și mama au plecat la lucru.Vor veni acasă? Cine știe…
Eternizați-mă doar un pic:Ia niște zăpadă și mă sculptează în ea,Cu palma ta caldă și goalăPliază-mă până când strălucesc.
Sunt minunat? Desigur!Respiră fără gustcomplimentul subtila unei mângâieri făcute manual.Puneți-mă în bucăți mici,mângâie și îmblânzește sufletul meu,acea înghițire evlavioasăvă place să nu se încheie.
El a supărat pe un licurici,dar creatura a luat aripași s-a agățat de pantalonii mei,făcându-mă să sar și să țip,de teama de a fi ars.Nu, nu s-a făcut niciun rău.
Suficientă durere, vindecă-te.Destul de ispititoare, comandă,chiar dacă bucuriile voastre de focînseamnă inegalitate nesfârșităși să ne topim vaselecare sunt dispensabile,reciclând propriile creații.Destulă minciună pentru bolnavi:ei nu se vor face bine.