Uncle G – Versuri.pro

Viziuni Ale Vieții În Ochii Unui Fumător

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O mie de stări, pe noapte
Că noaptea asta-i neagră și nu mă ajută un pahar cu lapte
E posibil să am de toate, sau s-o pot alege pe una dintre toate
Că o mie de posibilități se ascund sub un „poate”.
Pot avea sufletul plin cu bucurie, cu seri petrecute
În familie, sau pot avea un gol în farfurie, și doar seri f***e
Pot avea o soție frumoasă, cuminte, depinde cum o văd io
Sau acea dorință rămâne în microfon în studio.
Pot muri pe străzi, că sunt o mie de șanse
Sau pot avea o mașină luxoasă, și vreo 2 case
Una pentru mine și a mea, și una pentru ai mei
Sau voi plânge în ploaie înjurând nume de zei.
Pot avea un ceas la mână, și să simt viața trecătoare
Sau să simt fiecare clipă cum doare, ghidându-mă după soare
Pot oferi un leu unui om sărac, nesimțind-ui lipsa
Sau pot iubi un om ce-mi oferă un leu, dar o fi sau.
Nu un aspect important? În fine, asta nu contează
Mai sunt și alte viziuni ale vieții de inspectat, fii pe fază
Pot fi ipocrit, și să îți spun să mănânci tot din farfurie
Dar prefer să nu, mănâncă fix cât îți trebuie ție.
Pot fuma o țigară și să beau un pahar de whisky
Sau pot aprinde un chiștoc, și să-mi repet „fie ce-o fi”
Pot să-mi pun prenadez la adidași și să mă-ncalț
Sau îl pot băga într-o pungă să mă pregătesc să trag.
Pot ajunge cineva prin muzică, și toți să mă aclame
Sau mă pot lăsa și să dau skip ca la reclame
Pot munci pe șantier, sau din casă la birou
Sau pot dormi pe străzi și să fumez să mă sparg ca un bibelou.
Pot avea 3 copii educați, fiind un tată model
Sau să rămân singur dormind pe potecă la bordel
Nu știu unde mă duce viața, sau unde o duc eu pe ea
Rămâne de văzut și de simțit încotro mă voi îndrepta

Singurul?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am rămas șocat, fără niciun neuron
Hai să mori tu că sunt singurul care pune apă de la robinet în bidon?
Singurul care stă pe tron încercând să-și găsească un rol?
Sunt singurul care încă mai are suflet de om?
Care n-are cum să facă ce-i place pentru că n-are money?
Sunt singurul care poartă Adidas în loc de Armani?
Sunt singurul care se pișă pe toți banii?
Singurul care mai orbește privind ochii închiși ai mamii?
Singurul ce încă simte cine te minte copile
Când realitatea te roade ca niște termite
Piesa mea trimite mesaje ascuțite
Care te lasă în suflet cu sânge dar fără cuțite
Mori cu pixul în mână și cu un vers pe caiet
Degeaba termini facultatea dacă mori fără drept
Sunt singurul care gândește scriind versuri cu greu?
Sunt singurul care ar da orice pentru o pâine cu pateu?
Mă simt ca un fotbalist ce o dă în bară
E a mia oară când gândurile mă omoară
Într-o lume anormală unde problema țării e banală
Iar tu stai la tine în scară și rulezi o penală
Și până la urmă ajungi să te doară-n p**a
Tu o iei pe calea lungă în loc s-o iei pe scurtătură
Ți-e frică că-ți spargi arcada suni garda ca ți-o ie în gură
Între p**a mea și dinți tăi să vedem cine rămâne fără dantură
Orice meme cumva cândva ți se va potrivi în viață
Toți știu să mintă dar prea puțini să creadă
Niciodată nu îți vei da seama fato
Nimic nu e ceea ce pare așa că las-o baltă

Detalii Mărunte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Revin pe maidan, mai dau un ban și-mi iau un gram
Pot să îți dau m*** de unde sunt acum și de unde eram X2.
Dau foc prin litere, cuvinte, astea-s detalii mărunte
Elimin din plin curvele cu p***e rupte și apoi cusute
Cine-ți spune că în viață tre’ să iubești doar o persoană sigur se înșeală
De la greșeală la greșeală te regăsești ca persoană.
Vreau bani mulți, să ajut copii desculți, ca tu să mă asculți
Să devii la rândul tău un muritor de rând cu un vis mărunt
Nu băgăm de seamă, că ei oricum nu ne bagă-n seamă
Ești miezu’ p***i mele în miez de noapte în timp ce torn zeama.
De ce te bagi în c***t singur? Sunt sigur că ești sigur
Că rămâi singur dacă e vorba de scandal că toți aveți figuri
Eu unu sunt pregătit să rup guri, să le dau celor ce n-au ce mânca
Dar până atunci rămân doar cu planu’ și gândirea de atac.
Sunt javră dacă e vorba, că îmi asum ce fac și spun
Bag în foiță iarbă cu tutun ca să înțeleg ce spun
Cum să mă supun? Ăștia ne vor morți pe capete
Cine uită istoria e sortit s-o sugă și s-o repete.
Dau cu detalii mărunte, mă simt ca soarele la munte
Sunt un munte de om ce e gata să te mute
Din rangul de cap de cartier, că știe ce vrea să facă
Și cu timpul fumând forțat a început să-i placă X2

Foaie Specială

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Scriu pe o foaie specială
Toate problemele pe care mi le-a adus viața asta nasoală
O rulez și o transform în penală
O ard și mă topesc de furie când îmi iese fum pe nară.

Astă-i altă zi de vară, încă nicio amintire
Care să-mi aducă aminte de tine, dar totuși parcă-o simt în mine
Refuz să cred în continuare că esența ce mă ținea tare
A plecat cu primul tren, acum o aud doar în difuzoare.

Mă privești de sus, și mă-ntrebi „care e mai tare?”
Te las să-ți faci damblaua, tovarășe, viața e trecătoare
În ultima clipă am să-mi văd mintea cum moare
Că bietul de mine nu mai e în stare.

Nici să se țină pe picioare, d-apăi să se țină de tine
Și în final cum îți convine să uiți de mine? Dar în fine
Că am fost acolo un univers, eu eram cel ce putea
Să îți aducă întregul sistem solar, m****s pe o stea.

Din partea mea îți urez numai bine, iar peste ani
Să îți aduci aminte de mine, cel crescut între golani
Ce ți-a fost fidel ca o porție mare de paste
Și să te gândești în continuare unde s-au dus 16 bastoane.

Negri la față de nervi ca minerii, am nevoie de un
Psihiatru să mă aducă înapoi pe drumul cel bun
Că pe drumul pe care acum îl traversez ca un nebun
E numai fum, și o vreme naspa, se apropie un taifun.

Scriu pe o foaie specială
Toate problemele pe care mi le-a adus viața asta nasoală
O rulez și o transform în penală
O ard și mă topesc de furie când îmi iese fum pe nară

01. Intro

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Să încep cu începutul, fac dezastru, frate, haos.
Ești haios, chitros, nu prea ești prietenos, parcă-anost.
Mă lovesc decât de coarde, parcă trăiesc în chitară,
totusi muzica-mi e viață, n-o să las asta să moară.
Arta ne separă, și încep să văd totul mai clar,
mă simt legat la ochi, o realitate virtuală-mi trăiesc viața în VR.
N-o să-mi las sufletul să moară iar, corpu-mi nu-i cimitir,
multe versuri am pe țeavă, doar așteaptă-mă că vin.
Încă nu-l știți pe Florin, plin de venin, iar eu cu el devenim
o hienă cu sânge rece, deci ferește-te când ne întâlnim,
că o să pleci acasă bătut și troncănind ca o mașină la man-a doua,
începe să curgă cu sânge pe tine ca roua.
Și totuși ca noi au fost mai mulți dar nu s-au decis între ei
și-au început să se iubească ca Hitler și acei evrei,
se trăgeau de codițe și de asta i-am numit femei
și sincer să vă zic, cred că se și futeau între ei.
Sunt semne peste semne, asta ce poate să-nsemne?
Viața-i blestemată oricum, 1-0 baba cu blesteme,
niște schilozi pe trapanele, parcă trași din desene,
când vă aud sincer mă duceți cu gândul la lesbiene.
Vă invit la un album, și la un păhărel de vin,
cântăreții p***i mele, hai măcar să ne cântărim,
că vă dau și avantaj, urcați toți odată, tata,
eu vă las decât o piesă, și aia neterminată.
Încă o p***ă schiloadă, ce crede că-mi face față,
săraca fată, dar tot ce poate să-mi facă e o moacă
și aia cam supărată, dar am doza adecvată,
o scuip în ochi să nu mai fie deocheată.
Totuși viața-i colorată, băi rasiștii p***i mele,
vă arunc un curcubeu să vă umplu de sechele,
pe voi vă las pe altă dată,
nu sunteți pregătiți pentru albumul ăsta, rămâneți la Marea Neagră.

Un Alt Fragment (feat. Tudor Apostol)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Globul ceramic îmi spune să mă gândesc când eram mic
Mă scufund ca Titanic, nu mă simt bine nici organic, am nevoie de un mecanic
Ne cad blocurile în cap, copiii noaptea n-au somn
Gunoierii ăștia ne văd niște gunoaie ca la Supercom.
Nu pun preț pe haine, pun preț pe pet-ul de bere
Sunt confuz că n-am auz și parcă probleme de vedere
Parcă mă simt ca pe barcă, am nevoie de apă
Să mă calmez să pot să aprind altă mahoarcă.
Ca să-ți zic cum stă treaba, treaba stă pe vertical
Ai stilul unui canibal modernizat că prea ne mănânci p*** virtual
Analizez că îți place a***, influencere treci înapoi în canal
Asta-i valu’ meu în p*** mea, anu’ ăsta voi fi pe val.
De ce mă încerci să te încerc, eu te înec încet în cerc
Valoarea ta de milioane, se pișă pe tine un cec
Vrău să fac ce o să fac, de ce c***t mă reții
Pizdo dă-ți check când te bag în p***a mă-tii.
–.
Ne trezim fără alarmă și fără horoscop,
N-am de când să cred în stele, am doar un singur scop,
Bagă fast food în continuu până când faci poc,
Degeaba stai la rugă, o să rămâi în același loc.
Mai lăsați tastatura și răsfoiți o carte,
Mai lăsați aberațiile că n-ajungem pe Marte,
Nu mă duc la petreceri, prefer să mă cultiv,
Fugim incontinuu cu un caracter rigid.
Mesajul pare violent, dar e pozitiv,
Voi vedeți multicolor, eu văd pe negativ
Îmi place să-mi bat joc chiar dacă nu-mi pasă,
Voi nu știți cum să dați lucrurile pe față.
La final de carieră mulți nu obțin nimic,
Interesul în țară nu mai e cel economic,
Și lăsând problemele, ne axăm pe relevanță,
Încă mai așteptăm să pice din cer o șansă

Șaptezeci și Șapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sunt relaxat când vanez, ca pescarii
Înnebunit de cum trec anii, dar degeaba trec anii, oricum nu apar banii
Trece timpul și mă agit, și-mi tot zic
„Băi, prostule, au trecut atâția ani și tu tot nu faci nimic”
Și-mi explic, că nu pot, apoi mă așez pe canapea
Panicat că am rămas cu cânepa nevândută-n p**a mea
Rămân dator, față de mine, la spate de voi, slabe șanse
Nervos precum cutremurul din ’77, dărâm multe case
Calic, nevoit să dau click, să cumpăr timp
Înțeleg că nu mai sunt mic, din absolut tot mă aleg cu nimic
Ca fulgeră și tună, de soare din soare s-a ales o furtună
Când în suflet am doar brumă, și apropiații poa’ să-mi spună
Că-mi trăiesc viața în minciună, nu mă mai surprinde nimic
Am tras de timpul ăsta fragil până n-a mai rămas nimic
Și acum zâmbind vă privesc transpirat și plin de nervi
Nu pot să stau să te ajut, pregătește-te să pleci
Că se apropie furtuna, cu gradele pe minus, că sunt rece
Și inima poate să-mi plece, până și sufletul s-a plictisit să se aplece
Să culeagă rămășițe de iubire, și tu mă întrebi „de ce?”
Păi normal că sunt rece, în p**a mea, nu mai am zece ani
Să zâmbesc la o bomboană, viața mea nu mai e dulce
Sunt nemilos ca un Duce când se aduce vorba „de ce plânge Florin?”
Că a trebuit să trec prin războaie să vă aduc pacea-n suflet
Și din capul meu tot ce se aude sunt plânsete și un strigăt
Ce cheamă ajutor, dar am izolat tot până la ultimul oscior
Să mă văd cum sângerez pe interior și într-un final am să mor
Că nu mi-e frică de nimic, tată, mi-am antrenat soldatul din mine
Prin rime, și pe tine o să te scuip în față, n-am nevoie de nimeni
Că vă țip din mormânt, eliberați-mă-n p**a mea
Tot sufletul meu de aur s-a dus pe p**a, s-a transformat în tinichea
Am stat o dată cu diavolul noaptea la o cafea
Și mi-a spus, mai rău de-atât nu cred că se putea

Două Fețe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Normal că am două fețe, în lume sunt frați și zdrențe
Aparent aparențele lor sunt trecute de aparențe
Copiii trebuie învățați să învețe, și să nu le fie sete
Că pot muri înecați cu lacrimi de tristețe.
Cu atâta naturalețe îți pun sufletul în palme
Ăsta nu-ți dă dreptul să-l zdrobești ca vrei tu să trăiești în drame
Am palpitația atât de mare încât toba ta de 5 bastoane
Se destramă-n 5 vagoane, aduc erori neuronale.
Merge treaba-n continuare, rap-u’ nu-mi dă de mâncare
Dar mă hrănește prin căi spirituale, și asta-mi place tare
Îmi dă stare, sare, 2 linii-mi dă semnale, mane
Te lauzi că înaintezi, înaintează-n continuare.
Concentrat pe mărunțiș, prada real a pornit deja
Treaba mea e să par un pleșcar în fața ta
În p***a mea, sunt băiat cu cap, și sunt cap, ba băiat
Ție de pe piesă îți dau toți „cut”, că oamenii te-au aflat:).
Eu ce să zic, m-am descurcat,
Și pot spune că foamea a fost mare dar tot n-am mâncat c***t
M-am păstrat respectat, că i-am respectat pe cei ce au meritat
Pe cei ce nu, i-am capsat, ăsta sunt eu de fapt.
Mulți gaboni m-au vrut, și au știut de la început
Că e greu să mă prindă, chiar de mulți au ciripit și au vrut
Îmi urmez sfaturile mele, că mă piș pe părerea lor
Și pe târfele astea o să le muiesc în timp ce le trag de păr.
Minciuna mea te prostește, nu mai știi care-i adevăr
Am calitatea de a-mi folosi mintea în jocul cuvintelor
Mă pot coborî la nivelul oricui, pot fi și incult uneori
Tu să n-ai încredere în mine nici dacă vei fi prins în jocul lor.
Dacă îți ofer un foc pe bancă nu înseamnă că sunt binevoitor
În cartier sunt multe hiene, tre’ să fiu un vânător
Să te iau pe topor, îți dai seama că nu sunt un trecător
Dacă îți zâmbesc și-ți ofer ce vrei, gândește-te că e nasol.
Mă ridic de la sol, câinii îi țin în lesă, pe lachei în lasou
Pari genu’ de p***ă ce agresează o fată, las-o bro
Băiatu’ de lângă s-ar putea să fie bărbat și să devină rău
Și s-ar putea să vii cu nasul roșu ca un ren la noi din nou.
Ochii roșii, pupila neagră, că am stat o seară întreagă
Nu că am tras, sau altceva, că durerea poa’ să treacă
Și altcumva, nu cu mine pe targă, Doamne iartă
Am încheiat și piesa asta, ne vedem pe altă dată

Din Noapte Zi (feat. A. U. G.)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Uncle G:
Mă seacă creierul și simt că nu mai pot
De la un timp sunt avansat, dar nu avansez deloc
Duc o viață depravată în spate, am spinarea vraiște
Singurul meu gând în miez de noapte nu se rezumă la fapte
Lupt în lumea mea mică ca un claustrofob
Unde uneori mă simt liber ca un copil într-un loc unde fumează un chiștoc
Ce analizează orice om ca fiind vecin din bloc
Am cărat amintiri în spate cu gândul că poate vor fi de folos
Acum sunt nebun, când eram bun eram luat de prost
Plămânul arde, gândul îmi e praf și nasul mi-e scrum
Țin morțiș să îți spun că nici acum
Nu sunt bine, de ce p**a mea încă întrebi
Merg pe drumul strâmb ca să pot să mă îndrept
Vocea mea din cap îmi e o pacoste, și frate
Singurul meu regret în viață e că las muzica în spate
Mă detașez de tot, n-am vreun motiv solid să lupt
Am fost trup și suflet, și zbieram către sufletul meu surd
Bâzâitul din urechie parcă merge la infinit
Pe o sfoară subțire ce e pe muchie de cuțit.

A. U. G:
Sunt un alt nebun într-o lume de tâmpiți
Că viața e de c***t doar dacă știi cum s-o imiți
Lumea schimbă inima pură de om
Tot ea se oftica când vede c-ai ajuns domn
Și cum fiecare are puterea în sine
Și extremele se-ating doar la rău și nu la bine
Fiecare om poartă greutăți prea mari pe chip
Iar unii se bucură de succes nerealizând nimic
Ți-ai pus toată lumea-n cap și acum te doare capul
Lumea nebună râde de tine și te văd ca pe un altul
Că te critică lumea pentru că te-ai schimbat
Că tu ai o problemă neștiind motivul adevărat
Viața de prost e simplă, mereu după altu aștepți
Deoarece ori ai succes, ori mori fără să-ncerci
Ce alegi, o viață de idiot, și așa știi cum este
Că-ți găsești echilibrul doar ca-n altă poveste
Nu-ncerca să te scuzi pentru ce-ai realizat
Fii convins că orice-ai face nu vei fi apreciat
Dar cine sunt eu să vorbesc ca autoru?
Eu te tai ca toporu, io dispar ca poporu.

Uncle G:
Nu mai am dreptul, nici puterea să merg în față
Când eu mi-am fost singura speranță în viață
Dar cu timpul mor și eu, și dorința de a face ce-mi place
Mă cert cu mintea mea și o implor să îmi dea pace
Nu mai văd bine, mă uit în trecutul meu
Continui să fac păcate implorând scuze lui Dumnezeu
Mereu îmi e greu, dau dovezi că sunt solid
Trăiesc în color viața asta ce tot aruncă cu negativism
Scriu romanul vieții mele de roman nenorocit
Și e timpul să îmi schimb tonul că m-am răcit
M-am înrăit înzecit, un rărâit, aud un țipat scurt
Și vocea mea din cap mă obligă să ascult:
„De ce te jignești? Tot ce faci e-nspre bine
Să ai amintiri utile, să transformi nopțile-n zile”
„De ce continui să te victimizezi? Taci în p**a mea
Suportă în tăcere și lasă lumea să creadă ce vrea”
„Nimic nu e la infinit! Fii pozitiv
Mergi în față și îți vei găsi locul potrivit.”
„Știu că îți place, că vrei, lasă lumea să decidă
Dacă mori ce mai contează? Lasă lumea să te ucidă”

Un Om Bun

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Refren x2:
Că ești un om bun, ești pus să alegi:
Ori tragi degeaba, ori îți faci bagajele și pleci
N-ai pe cine să păcălești
Când ești călcat în picioare, nu mai ai cu ce să plătești.
Și zi că nu se poate,
Pentru tine nici rezultatele nu mai dau rezultate
Și îți e frică să te uiți la amintiri, e un șir ce se termină
Și îl tot iei de la capăt, și parcă mai rău te deprimă
N-o să ai măcar satisfacția să conduci o mașină
Și familia ta sunt fix bibelourile ce lipsesc din vitrină
Oare cine e de vină? Tu care ai ales să pleci?
Și acolo ce p**a mea faceai? Deși aveai de ales
Între: să trăiești înconjurat de rele și probleme
Sau să pleci și să încerci să uiți ce se întâmplă, situații extreme
Poate că acolo era drumul mai sigur,
Și singura ta frică care a fost și încă e, e să trăiești singur
Nici pe afară nu mai ieși, cu cine? N-ai cu cine
Nici banii nu te mai bucură, deși îți poți lua orice pentru tine
Știu, e greu, să ai totul dar nimic
Atunci când roata se va întoarce, nu vei avea cui să îi explici.

Refren x2:
Că ești un om bun, ești pus să alegi:
Ori tragi degeaba, ori îți faci bagajele și pleci
N-ai pe cine să păcălești
Când ești călcat în picioare, nu mai ai cu ce să plătești.
Sau cui să îi spui, să îi povestești de realizările tale
Și parcă brațul lung al dreptății, te cam calcă-n picioare
Treci prin toate pozele, știu, un sentiment cam de c***t
Și acum spune-mi, ai vreo poză în care ești singur și zâmbești cu adevărat?
Fericirea se ascunde unde cauți ultima dată
Și e greu când n-ai cui să îi spui „mama” sau „tata”
A trecut ceva timp, ani, și te gândești
Cum să dai de ei, dar n-ai cum, și parcă te prăbușești
Toți se miră, tu ești singurul care a plecat
Să-și facă un viitor, asta numesc eu risc asumat
Dar pe drum te-ai pierdut, printre tarfe și fum
Și faptul că încă ești pe picioare, te face un om mai bun
Îți regreți plecarea, îți negi negarea
Fă ce e bine, și nu ignora strigarea
Toți au nevoie de tine, fă bine și gândește
Știu că te descurci, suntem aceiași persoană, nebunește, nu?.

Refren x4:
Că ești un om bun, ești pus să alegi
Ori tragi degeaba, ori îți faci bagajele și pleci
N-ai pe cine să păcălești
Când ești călcat în picioare, nu mai ai cu ce să plătești