Tudor Chirila – Versuri.pro

De Ce?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Te-ai născut prea repede, rezistă
Te-ai născut mult prea devreme, rezistă
Vei afla prea timpuriu, rezistă
Vei vedea că ce e viu nu rezistă.
Când te vei ridica și pe figura ta durerea vei afla
Îmi vei înfrunta nedreapta viața ta, durerea vei afla
Și când vei vedea că nu înseamnă da, rezistă, rezistă
Atunci vei întreba de ce dracu’ toate astea..
Vei dori să știi
Vei dori să știi
Vei înnebuni dacă nu vei știi, dacă nu vei fi aflat
Vei îngenunchia căci adevărul, nu, n-a contat.
Vei dori să știi
Vei dori să știi
Vei dori să știi, vei dori să știi de ce
Vei dori să știi, vei dori să știi de ce
De ceeeee..
Iar când vei afla cum nașterea ta cu durere s-a petrecut
Și ea va deveni și durerea ta și speranța în același timp
Te vei întreba, te vei măcina
Vei implora să știi.
De ce tu vei purta o cruce în viața ta
De ce, de ce
De ce lumina ea e prea departe da
Iar adevărul nu îl vei știi
De ce, de ce, de ce
De ce?

E Și Treaba Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

E foarte greu printr-un ecran să-ți spun acum tot ce simt
Încarcerat doar te privesc, mi-a fost luat dreptul să te ating
Și timpul s-a oprit
E loc și de gândit.
Nu-i așa că împreună nu înseamnă noi doi?
Împreună înseamnă și alții cu alte nevoi
Prins în celula mea
Simt că-nvăț ceva.
E și treaba mea lumea asta a ta
Că de la alții fur
Când nu mă uit în jur.
Nu-i treaba mea, eu nu mă bag,
Am grijă de familia mea.
Încerc să supraviețuiesc
Și nu mă uit când alții cad.
Am alte griji acum,
Vreau doar să-mi văd de drum.
Da-i și treaba ta
Lumea asta a mea
Că de la alții furi
Când nu te uiți în jur
E și treaba mea lumea asta a ta.
Când totul se va sfârși
Și-n ochi iar ne vom privi,
Cât de orbi am fost,
Egoiști fără rost
Singuri vom fi doar cadavre vii..
E și treaba mea lumea asta a ta
Că de la alții fur
Când nu mă uit în jur

Scrisoare Către Liceeni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveți o șansă. Noi am fost fericiți că am descoperit Coca-cola și bananele și am crezut că dacă noi citim, și ei vor citi. Și că toți vom progresa și țara o să aibă scăpare. Noi ne-am înșelat. Unii dintre noi au plecat de aici. Câștigă bani acolo și tânjesc după orașul ăsta împuțit. Voi însă, voi aveți o șansă. Voi, aveți șansa.
Nu vă gândiți la furat. E calea cea mai simplă. Știu că ați aflat că așa te îmbogățești. Dacă ai pământ sau dacă faci afaceri cu statul. Știți voi ceva despre TVA și cum ai putea să-l furi, dar nu vă e încă foarte clar. Nu ăsta e drumul. Cu cât se va fura mai mult, cu atât se va construi mai puțin, iar copiii copiilor noștri vor moșteni un imperiu de cenușă. Sunteți tineri și totuși habar n-aveți ce înseamnă un București în care se circulă normal. Dacă voi habar n-aveți și dacă Ei continuă să fure, gândiți-vă la copiii noștri. Nu e nicio șansă.
Citiți. Citiți mult. Citiți tot ce vă pică în mână. Nu-i mai ascultați doar pe profesori. Citiți orice, fără discernământ. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, căutați-vă între voi. Vedeți care citiți aceleași lucruri și înhăitați-vă. Numai în haită de oameni deștepți o să reușiți. Unul singur dintre voi va fi mâncat. Zece însă, s-ar putea să reușiți. Gândiți-vă de pe acum să-i înlocuiți. Timpul lor trebuie să se termine. Trebuie să-i dominați. Dar nu cu gândul că veți fura mai mult ca ei. Asta e calea simplă care vă va sufoca moștenitorii. Ce-o să faceți cu milioane într-un oraș mort? Ce-o să cumpărați, cu banii grămăzi? La ce-ți folosește un Lamborghini când n-ai o autostradă? De ce să ai o vilă într-un cartier sufocat de inundații?.
Nu vă dușmăniți profesorii. Sunt oameni amărâți, din ale căror drame puteți învăța. Își dau priceperea pe un salariu de nimic și vă învață carte. Nu vă bateți joc de ei. Au muncit, și nu e vina lor că părinții voștri s-au descurcat mai bine. N-aveți niciun drept să-i disprețuiți. Nu le sunteți superiori. Banii părinților voștri nu vă reprezintă. Vă reprezintă doar ceea ce puteți scoate pe gură. Aveți grijă ce scoateți pe gură. Vremea pumnului și a bodiguarzilor a trecut. O să călătoriți, iar copiii francezi învață carte, englezii la fel. Vă confruntați cu o lume care acum e mai deschisă decât oricând. Hoții de la putere nu sunt în stare să vă spună cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu vă pot spune care e influența lui Schopenhauer în Sărmanul Dionis și nici de ce este Eminescu un romantic întârziat. Foarte puțini o să vă spună cine a pictat Cina cea de taină și de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca să facă un mare film. Ei vor ști doar să vă învețe să furați. Iar calea asta, mai devreme sau mai târziu, se va înfunda și ne va asfixia copiii.
Nu vă mai luați după ziare. Nu dau doi bani pe generația voastră, nu vă dați seama? Pentru ei, cu cât sunteți mai proști, cu atât le va fi mai ușor să vă vândă orice c***t. Iar c***l pe care îl veți cumpăra va fi obținut de la proști, plătiți pe măsură. Adică prost. Eleva p****o este un exemplu. Nu citiți ziarele. Citiți câteva, cele care vă informează. Nu mărșați la orice promoție. Fiți mai selectivi.
Nu fumați iarba și nu vă dați în cap cu alcool, cu orice preț. O să le dați apă la moară incultilor și hoților de la putere. Le va fi mai simplu să vă catalogheze drept o generație de distruși, iar banii destinați salvării voastre, îi vor fura. E timp și pentru iarbă, e timp și pentru tequilla. Acum însă trebuie să învățați, pentru că în curând nu va mai fi timp pentru asta, căci veți intra în viață adânc de tot, și e mai rău ca în junglă. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.
Nu alergați după bani cu orice preț. Banii trebuie să vă fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie să fie cunoașterea. Cu cât veți ști mai multe, cu atât veți fi mai înalți. Orice carte citită, orice lecție învățată, se vor așeza sub voi și vă vor ridica deasupra celorlalți. Veți domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decât asta. Europa cumpără inteligența. România nu cumpără nimic pentru că hoții nu construiesc, hoții fură. Nu uitați că vă fură pe voi și asta trebuie să vă oprească. O să auziți toată viața de Napoleon și de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii voștri nu vor ști cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.
Sunteți tineri. Nu vă gândiți că sunteți slabi. Puterea voastră stă în curățenie. Sunteți curați, n-au apucat să vă mânjească, dar dacă dintre voi nu se vor ridica luptătorii, o să vă împroaște cu noroiul străzilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picătură de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie să schimbați asta. Care e calea? Să citiți. Literatura universală o să vă învețe să deosebiți Binele de Rău. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toți deosebesc Binele de Rău. Din prezentul amarâtei ăsteia de țări nu puteți învăța Binele. Binele puteți fi voi. Și cu cât veți fi mai mulți buni, cu atât veți sufoca răul. Nu e imposibil. Dați scrisoarea asta mai departe. Deveniți buni, mai buni, cei mai buni și răspândiți-vă precum lăcustele.
Nu-i invidiați pe oamenii cu bani. Nu vă faceți modele din băieții de bani gata, din băieții de oraș. După treizeci și nouă de ani le va rămâne doar o listă lungă de femei. Or trofeele astea sunt trecătoare. Când îmbătrânești și trofeul tău va fi o babă. După asta vine singurătatea. Voi aveți șansa să lăsați ceva în urma voastră. Banii nu sunt Calea. Priviți unde ne-a adus setea de bani.
Nu vă resemnați, asta nu duce nicăieri. Capul plecat, sabia îl taie. Protestați, luptați, protestați. Cu scop, însă. Nu degeaba, că altfel se transformă în lătrat. Învățați legile. Învățați-vă drepturile. Atunci veți ști când are cineva voie să vă legitimeze. Veți ști cum să luptați, dacă veți ști legile. Apoi o să vedeți că legile sunt proaste. Și veți înțelege că trebuie să le schimbați. Pare greu și cere timp. Dar, Doamne, voi aveți timp și pentru voi nimic nu e greu. Voi nu înțelegeți că SUNTEȚI SCHIMBAREA? Dacă voi lăsați țara asta pe mâna hoților, atunci, de-abia copii voștri vor mai avea o șansă! Căci șansa vine o dată la o generație. Noi am pierdut. Câțiva dintre noi, și nu suntem puțini, vă putem ajuta. Noi suntem Fomila și Setila, dar voi sunteți Harap-Alb. Alegeți dintre voi pe adevărații lideri. Să-i alegeți și să nu-i invidiați. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar și coșmarul. Vor fi salvatorii voștri, dar se vor pierde pe ei înșiși. Liderii trebuie să fie dintre voi. Și trebuie să-i căutați de pe acum. Uitați-vă unii la alții în fiecare zi și căutați-vă căpitanii. Altfel veți pieri o dată cu noi. Și atunci porțile libertății ne vor fi închise și EI vor câștiga. Cine sunt ei? Știți foarte bine. Îi vedeți în ziare, în fiecare zi.
Salvați-vă! Salvați-ne! Este o singură cale! Lupta cunoașterii!! Și când veți fi câștigat lupta cunoașterii, de-abia atunci veți cunoaște să luptați cu adevărat!!!.
Nu vă amăgiți cu prezentul.. Salvați-vă în viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceți?

M-Am Săturat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De ce te uiți la mine cu ochii ăștia goi
Și-ncerci să-mi spui că tot ce fac e prost
Ar trebui să-mi schimbi viața mea de nimic în ceva mai bun, în ceva mai bun, în ceva mai bun..
De ce mă vrei cum nu mă poți avea
De ce mă-nveți tu care-i drumul bun
De ce crezi tu că mă ratezi și tu mă scapi
De ce pe jos nu poa’ să fie scrum
De ce să te iubesc doar cum vrei tu
De ce să stau cuminte-n dreapta când conduci
De ce să nu-mi beau votca mea de zi cu zi și să conduc cu-a 5-cea noaptea-n zor de zi.
Da, m-am săturat, m-am săturat
M-am săturat, m-am săturat
De mine și de voi
De tine și de noi
De noi doi amândoi..
De ce nu pot să tac
De ce când întreb e rău
De ce să mint zâmbind
De ce să-nvăț să lupt
De ce e ăla rău
De ce să port costum
De ce e drumul greu
De ce să tac acum?
De ce să strig mai tare
De ce să nu renunț
De ce doar eu greșesc
De ce doar eu mă zbat
De ce-am uitat să râd
De ce plătesc doar eu
De ce mereu mi-e frică
De ce nu sunt bărbat
De ce îmi beau iubirea
De ce nu sunt și bun
De ce nu sunt curat
De ce-am pe suflet scrum
De ce-am un creier mort
De ce-am în suflet scrum
De ce nu sunt copil
De ce-s atât de crunt.
Da, m-am săturat, m-am săturat
M-am săturat, m-am săturat
De mine și de voi
De tine și de noi
De noi doi amândoi.
Da, m-am săturat, m-am săturat
M-am săturat, m-am săturat
De mine și de voi
De tine și de noi
De noi doi amândoi.
Așa că, nu te mai uita la mine cu ochii ăștia goi
Și mai bine învață-mă să mint zâmbind
Și.. iubește-mă așa cum sunt.

601

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mă scol dimineața
Te văd că-mi zâmbești
Ești foarte frumoasă
Dar nu știu cine ești!
Nici tu nu-ți aduci aminte prea bine
Ce cauți aici în pat lângă mine
O fi vreo studentă
Dar la ce facultate?
De la mine din an
Le știu cam pe toate.
Cine o fi grasul ăsta care doarme pe podea?
Dacă mă uit mai bine, asta nu-i camera mea..

Refren: Noi suntem studenți
La 601 (x4).

Ziceau ăștia ieri pe la televiziune
Că miercuri sau joi intrăm în sesiune
Am cursuri la 9,
Mă duc pe la 3
Nu vreau să-i obosesc pe profesorii mei!
Mai vreau să mă-nscriu la o facultate
„Managementul berii și viața de noapte”.

Refren: Noi suntem studenți (x2)
La 601 (x6).

Anul II l-aș mai face de încă 3 ori
Să iubesc, să visez, să dansez
Pe mese în zori
Nimic n-o să fie la fel după facultate
Se transformă totul într-o mare seriozitate..

Refren: Noi suntem studenți
La 601 (x3)
Noi suntem studenți
La 601 (x8)
Noi suntem studenți (x3)
La 601

Alt Oraș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu te-ai săturat de orașul ăsta care ne mănâncă nervii și ce-a mai rămas din suflete,
mitocani care aruncă orice din mașină de parc-ar vrea să scadă-n greutate;
Claxonează, dă claxoane, nu fi prost, dacă nu claxonezi nu participi la hitul zilei;
Ne uităm urât și nimeni nu zâmbește, nevastă-ta-i de vină că ăla micu crește,
un bou îți taie fața, e 7 dimineața, orașul se trezește da’ nimeni nu zâmbește;
Fum de țigară, cafea cu lapte chioară, șaorma se-nfioară, poliția e cu tine doar când îți este bine.
Promoții la măsline, la farduri, la toxine, promoție la credință, nevastă-ta-i cu altu’,
n-ai timp de asta acum, te concentrezi la trafic și te droghezi cu fum;
Bătrâni trec strada prin locuri nemarcate, un fel de sport extrem la vârste-naintate;
De-aș putea s-opresc orașu-n loc, și-apoi c-o gumă să șterg fiecare bloc;
din bucăți de plajă să clădesc un alt oraș în care oamenii zâmbesc;
Vreau să trăiesc pe o stradă desenată de-un copil, să fiu și eu un desen sub pașii mici ai fetei gri;
Orașul te taxează dacă te naști femeie, burtoși, cărnoși, slinoși, libidinoși își pun ochii pe tine,
ți-e greață dar rezisti „Uite ce bună-i aia!!” da-i peste bube frate; îi trece pan’ acasă, c-acolo ia bărbatsu’
și-o ține până seara când pleacă el la fotbal, și bere cu băieții, „Care băieți?”, „Ăia care-și ard nevestele cu palme peste fund”;
Orașul e profund.
Pasaje, blocaje, claxoane și baloane, telefoane, termopane, parcare pe trotuare,
în parcuri sau cu plată, televizoare scumpe, vezi știrile-n rate; butic, minimarket, supermarket, hipermarket, expomarket;
Noaptea orașul doarme însă respiră greu, gunoaiele prind viață și se rostogolesc, vorbesc și povestesc despre oraș, firesc;
Pazea! vin gunoierii, da’ n-au treabă cu noi, se duc și ei la curve, se duc să fie eroi;
De-aș putea s-opresc orașu-n loc, și-apoi c-o gumă să șterg fiecare bloc;
din bucăți de plajă să clădesc un alt oraș în care oamenii zâmbesc;
Vreau să trăiesc pe o stradă desenată de-un copil, să fiu și eu un desen sub pașii mici ai fetei gri;
Orașul ne-nvață să nu mai iubim;
Orașul ne-nvață mereu să fugim.