Orbește

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

[Torment] Să vă zic adevăru’, adevăru’ e ca un habitat trist
Mulți s-au rugat, au sperat
Că ajung în paradis
Au acceptat, s-au ancorat, au așteptat și au plecat
Timpul nu a iertat
N-au ajuns nicăieri
Dac-ar fi recalculat
Ar fi fost și ei atei
Mulți au impresia că la școală n-au învățat nimic
Și au intenția să creadă
S-aibă un suflet mai puternic
Vă zic, ăștia vă mint
Vă învață greșit, în biserică nu câștigați
Aveți doar de plătit și ocrotit
Ideologii de tâmpiți în timpuri mate de imigrație
Printre oameni pe cale
Să instige creieru’ la malformații morale și care
De 2000 de ani prostesc babe
N-o să-nțeleg vreodată, oricât tu poți să-mi zici
Nici tu nu înțelegi ce face, nu poți să explici, moralmente te ridici
Moralmente instalează în tine frici
Vrei existență eternă și e foarte trist
Că nu găsești prețul vieții și-l cauți pe Filelist
Și ce scriu unii e împins de Anthrist
Dar n-o să mă las învins de oameni care
Dar din plisc, deci gândesc, deci exist,
Rimez, sunt artist
Tu nu vezi că te mint și te vinzi.
[Cosmin 13] Ai milă de mine, sunt foarte păcătos
Judeci prea bine, asta mă face furios
Iartă-mă că nu exiști și lumea iar te strigă
Am aflat ce e infernul, deși e foarte frig, mă
Deși le e foarte frică de tine, spune mă,
De ce te iei de mine, acum răspunde mă
Pune-mă la cercetare și nu o să te găsesc
Prin numele tău, știi tu, iar mă rătăcesc
Dar nu e vina mea, sunt naiv,
Am văzut cum asasini trăiesc sute de ani
Când tu nu dai doi bani pe un cerșetor
La colț de stradă, bunătatea ta e atât de imensă
De aproape nu o văd
De aproape nu o cred
Dar îți mulțumesc pentru tot ce faci
Și oare dacă exiști
Vino pe pământ să discutăm, ce zici?
Sau.. nu te riști.

Semn De Întrebare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

[Torment] E ultimul act, primul impact cu ceva adevărat,
străin, o să mor în păcat, sunt împăcat cu un singur pact
divin, același pentru care mai stau scriind, mai stau lovind,
vorbind, multe persoane le aud șoptind,
vorbe nasoale parcă s-ar pregăti de-nmormântare.
Stați, bă, o să murim, dar toate la timpu’ lor,
ca poate ne tragem din eternul dormitor
și ne vom întoarce în viitor,
doar mă voi face că mor, că n-am cum,
sunt scriitor
și nu accept părerilor multor,
nu concep criteriile sentimentului de dor,
de-ar fi mai ușor să mor,
de-ar fi prea simplu, gândesc uneori,
citesc, ascult alți scriitori, fiecare cu propriile scrisori,
fiecare se văd vânători acestei comori,
viața sinonim cu copaci și flori,
dar apa devine gheață, ce ne răcește uneori,
mai da-mi un pix și zbori.
[Cosmin 13] La un moment dat tot voi afla,
îmi voi scoate orice dubiu chiar așa,
e odihna eternă,
când pășim pragu’ morții,
dăm de adevăr, o să realizăm cu toții.
Mi-o imaginez un loc simplu,
un somn fără vis,
un gol care umple tot timpu’,
cei ce au gustat din moarte
au dezvăluit secretu’
și sunt așa de euforici încât nu s-au întors să ne zică,
pe moarte nu port pică,
recunosc ca uman că simt doar puțină frică,
dar de ce va fi după,
ca o să dispar, n-o să las nimic în urmă,
doar piese înregistrate, conservate,
bine ca pe date în telefoanele
celor 2 sau 3 ce mă ascultă,
rămân cu misterul, la un moment dat
voi realiza, am de terminat încă puține proiecte
apoi mă poate transporta într-o nouă viață,
dar iar mă ilud, nimic nu va mai fi
și asta pare o scuză pentru a nu muri,
mi-o imaginez un gol infinit,
rău definit și definitiv,
dar nu alternativ,
e cea mai mare enigmă, din istoria omului,
natura fragilă, fără voia domnului,
rămâne un semn de întrebare, dar să fiu atent
ca pot descoperi răspunsul în orice moment.
La un moment dat tot voi afla,
îmi voi scoate orice dubiu chiar așa,
e odihna eternă,
când pășim pragu’ morții,
dăm de adevăr, o să realizăm cu toții (2x)

Torment feat Cosmin 13 – Versuri.pro

Orbește

Semn De Întrebare