Ref:
Și când cazi eu sunt aici,
Să te ajut să te ridici,
Să lăcrimăm și-apoi să râdem împreună,
Căci prin noroi putem să trecem ținându-ne de mână.
Au încercat atâta timp să ne despartă cam toți,
Și poate-am greșit când am plecat, știu că nu mai poți,
Dar m-ai iertat, și ți-am promis de-atunci,
Că nu voi uita legătura asta de când suntem prunci.
Îmi cer iertare-n genunchi dacă-ți greșesc,
Când ai nevoie, îți jur, n-am să zăbovesc,
Hai să lăsăm totul la o parte,
Să nu fie prietenia noastră una banală, ca la carte.
Să pot, atunci când plâng, s-o fac cu tine-n față,
Doar tu-mi dai puterea să reușesc în viață,
Doar tu mă sfătuiești când am nevoie de ajutor,
Hai să le arătăm că ne merge bine, să le facem în ciuda tuturor.
Și n-am mai reușit de-acum să văd pe vreo stradă,
Un prieten care-i gata să moară când celălalt vrea să cadă,
Eu sunt aici, gata să-ți întind mâna,
Căci și tu mi-ai fost alături și mi-am aranjat cununa.
Când ne certăm tot universul plânge parcă,
Căci nu se pot îneca doi oameni din aceeași barcă,
Dar noroc că nu putem sta mult departe una de cealaltă,
Și noroc că-ntotdeauna-am pășit pe aceeași poartă.
Destinul se-nfiripă, ne facem o soartă-n care-i și cealaltă,
Chiar dacă nu-i amuzant, tu râzi la orice poantă,
Poate că nu trebuia s-o zic, dar am ajuns să te iubesc,
Și crede-mă că-am să te iubesc până-am să putrezesc.
Duc lipsă de griji când te simt lângă mine,
Și știu că și ție ți-e bine când sunt lângă tine,
Hai să lăsăm trecutul în spate,
Ca să ne fie nouă bine, să-i dăm pe toți la o parte.

Ref:
Dar, de fapt, acum, când eu urmez să vin,
Că de necaz pulsul îmi e plin,
Și-mi dau seama, Tată, că ți-am greșit prea mult,
Și când strigam din disperare la tine, te puteai preface surd,
Dar m-ai ajutat și-ți sunt recunoscătoare
Că m-ai ajutat să-mi dau seama că nu orice clipă moare,
Și că atunci când eram în necaz,
Tu m-ai ținut de spate să nu cumva să cad,
Și mi-ai arătat granița între dezamăgire și extaz.
Mi-ai trimis lângă mine un înger ce n-are aripi
Și câteodată, când mă rănește, are un râs sadic,
Dar noi doi știm, Doamne, că de fapt el e îngerul meu,
Trimis de tine să-mi arate că am greșit că am râs de tine mereu.
Regret sincer că i-am greșit și lui, și Mamei tuturor,
Dar cred că e unul ca mine în fiecare popor,
Și știu, Doamne, că tu ne iubești,
Și niciodată lumea asta n-ai s-o prăbușești.
Nu mă bazez pe faptul că mă ajuți mereu,
Dar doar tu m-ai ascultat când am dat de greu,
Doar tu și îngerul ăsta de pe pământ,
Care știe-n inimă de fiecare dată unde sunt.
Că i-am greșit lui îmi cer mii de scuze,
Și o s-o spun până-am să am pământ pe buze,
Dar ție-ți cer iertare în genunchi de-acum și aici,
Căci am nevoie de tine, și știu că n-o să pici.
Îmi trimiti din când în când în viață și câte-un diavol mic
Dar de fiecare dată din monstru credința mea l-a făcut pitic,
Știi și tu, Iisuse, că un singur înger mi-ai trimis pe pământ,
Care mi-a dat mereu tema incontinuu să cânt.
Nu i-am cerut acestui suflet imens,
Decât să înțeleagă că nu-s pe interes,
Și-ncet, încet el a înțeles,
Dar acum am ajuns să-l iubesc.
Sunt o ființă unică, doar am ajuns să iubesc un înger,
Doar el mă ajută să țin piept când destinul îmi e crâncen,
Sper să nu asculte asta, chiar nu vreau să se simtă,
Pentru că oricum, după ce citește asta, o să înceapă să mintă.

Ref:
Sunt doar doi copii ce se despart
Copii ce dragoste nu mai împart,
Poate că au fost un timp împreună,
Dar nu au trecut peste nimic,
Mână de mână.
La început era frumos, nu era greu
Dar acum, parcă nu mai sunt eu,
Clepsidra acum e goală, nu există timp,
Și încep să mă întreb dacă mai simt…
Pur și simplu nu te mai vreau în viața mea,
Poți pleca de-acum la altcineva,
Ți-am bătut joc de dragoste mult,
Astăzi punem amândoi punct.
Am să plec, am să fug de tot ce ne-a legat,
Dar n-am să fug de tot ce ai uitat,
Vreau să nu te mai am, să nu te mai simt,
Dacă îți spun că te iubesc, te mint.
Am trecut peste tot, acum nu îmi mai pasă,
mai ales acum, cu trei sticle pe masă,
Simt nevoia să nu te mai doresc,
Închei deci. Nu te iubesc.