Smk – Versuri.pro

Pirați

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe corabia lui Duscat, lungă, înaltă și puternică,
Îi conduce cașul, apoi firea lui nemernică.
Marfa trecea granița, el nu schița vreun dubiu,
Dar sistemul te fute fără vreun pic de preludiu.
Se îmbracă-n zeghe, luptă noaptea cu frigul,
Mii de para’ într-o lună, cam așa mergea câștigul.
Devenind rece cu timpul, nu țin evidența
Zilelor rămase pân’ se duce penitența.
Rudele l-au renegat, prieteni n-a știut să strângă,
Un ochi mereu la drum și celălalt la pungă!
Acum n-o să ajungă să se bucure de roade,
Toată munca s-a pierdut și treaba asta-l roade.
Toți am fi pirați dacă viața ar fi ca-n cărți,
Să bei cu căpitanul, mai verși un pahar pe hărți,
Dar jegul nu e în filme, nici durerea de dinți,
Pirat modern, eu cred că tu ne minți.
John, piratul digital, fură numai informație,
Sparge softul, uploadează gratis pentru populație.
Foarte atent cu pașii pe câmpia netului,
Nu produce energie, dar e regele curentului.
Din centrul apartamentului, mișcă sateliți.
Vede mascarada și pe noi mergând grăbiți,
Se miră cum de înghiți orice scuipat pe net?
Și de cum lăsăm ca specie adevărul amanet?
A furat toate datele, secrete ale statelor
Și le-a pus pe net gratis, la dispoziția maselor:
Rapoarte ascunse despre manevre globale,
Scheme ieftine și eficiente de manipulare.
Când unul singur are cât 10% din populația Terrei
Atunci realitatea-i cruntă!
John, uite, nu uită să lupte, încearcă
Pirat modern, zace în cea mai mică barcă..
Și tu te porți de parcă.. N-ai ști, n-ai ști

Întuneric

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ştiu şi eu cum e
Când parcă te lasă toţi
Eşti epuizat, blocat şi stresat. Cum să mai poţi?
Pierdut între roboţi, babilon te otraveşte.
Toţi îşi arată colţii da’ nici unu’ nu zâmbeşte
Fiecare duce o luptă despre care nu discută
Dar îi macină, irită orice faţă cunoscută
Şi orice clipă petrecută-n acest coşmar
Face gustul realităţii îngrozitor de amar.
Pierdem pozitivitatea şi-l îmbrăţişăm pe minus
Boala se răspândeşte mai rapid ca orice virus
Scriu, de pe frontu’ d-unde mulţi au subcombat
De la graniţa subţire dintre copil şi bărbat.
N-am uitat cine am fost dar îmi e greu să mai fiu
Lumile mi se încleştează când m-apuc să scriu
Şi nu toate sunt însemnate cu fir argintiu
Însă poartă greutate Şi asta e tot ce ştiu.. tot ce ştiu..
Întunericul e la uşă am ales să nu-i răspund
Nu găsesc ruşine-n asta nu e de parcă m-ascund
Uşa-i deschisă da’ nu poate sa intre singur
La prima şansă permisă o să-mi intre-n minte sigur.
Aştept dimineaţa cât ar fi de lungă noaptea
Lumina n-apare dacă nu-mi joc singur partea
Nu vreau mult soare, doar o rază o s-ajungă
Însă momentan îmi pare c-am de bătut cale lungă.
Săă. să deschid uşa sunt tentat, încă rezist
Aş vrea să ies afară că aerul din casă-i trist
N-am cum să dorm tre’ să caut o soluţie Ştiu că în somn n-apare nici un fel de revoluţie.
Bezna tachinează iar umbra ei persistă
Lumina tre’ s-apară nu te da bătut, rezistă
Vocile Şoptesc aproape de dimineaţă
Stau cu spatele spre vest, ochi mei privesc în faţă.