Mă uit la mine și văd că am un fan,
Nici ăla nu-i un fan,
E un orfan.
Când mă gândesc că am un frate,
Care-l ascultă pe Zebeu,
Când mă gândesc că fredonează melodii de-ale lui Zebeu,
Îmi vine să mă dau cu capul de masă până le ascult și eu,
Da’ n-o să se întâmple prea curând, că…
Eu am vorbit cu el și… i-am zis că nu-mi place,
Și… mi-a zis să-i dau pace, că de mine nu-i place,
Mi-a zis că am fața de manelară,
Da’ nu știu de unde, plm, a scos-o,
Că eu nu mă poluez singură, chiar dacă e să mor!
Da’ îl las în pace, că eu îl iubesc pe Exil.
Refren x2

Ți-am zis în strofa a 2-a că-l iubesc pe Exil,
Da’ fratele iubește,
Chiar dacă e derbedeu,
Măcar are beethuri tari,
Și-i place aproape tot ce fac,
Chiar dacă uneori o dau în bară,
Nu dansez la bară, ci o dau în bară,
Adică mai greșesc, dacă tot n-ai înțeles,
Mă încurajează de câte ori greșesc,
Și-mi zice să umblu la verse,
Până când îmi ies complet,
Chiar dacă nu au rime bune,
Măcar la verse știu să le dau nume!
Refren x2