Toleranță

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

M-am apucat eu într-o zi
Să critic, să văd, să dezmint
Toți oamenii de pe pământ
M-am supraapreciat, până-ntr-o zi..
Când am descoperit utopia, fără
dovezi.
E bine, nu-i fals, e-n soare tot ce vezi
Idealul-n care crezi e pe pereți în caii verzi.
La început, am studiat omul, maimuța
Am ajuns orb la concluzia că nu ne știm existența.
Trăim cu strămoșii, murim cu speranța
Credem cu stupoare că ne cunoaștem viața
Renegăm religia, suntem criticați
Știu bine ce spun, nu mă abordați
Când ateii dau întrebări sunt internați
La 9 sau la 6, cui p***a mea-i pasă?!
Principalu că-i spital, că nu suntem acasă.
Suntem în ’90, trăim ca animalele
În suflet nu ne acceptăm,
Nici șansele sau patimile.
Ne-au schimbat drogurile.
Hai că-ncep a vorbi frumos.
Promit pe icoană să nu-l mai critic pe-al vostru Hristos.
De azi mă schimb, voi fi călău fragil
De azi o să gândesc mai bine, dar tot rămân senil.
Că eu uit în 2 minute ce-am gândit o viață, mi-i greață,
Vomit printre dinți tot ce-am mâncat de dimineață.
Sunt baiat timid și nu vorbesc de pe pereți.
Am o viață amară influențată de oameni corecți.
Fără cazier mă integrez lesne în orice colectiv bănos,
Nu-s de fapt nici chiar așa de urîcios.
Pur și simplu-mi place să respir rime duios
Rime legate, întortocheate în fața-ți scuipate.
Am atîta căldură-n că topesc gheața
Când mă trezesc și vă respir dimineața
Toată vodka și tequilla baută-n abundență.
Beau tot doar dacă se toarnă gratis,
Beau azi, mâine, ieri și oricând îmi vine-n-vis.
Ficatu mă roagă, să îl donez pe gratis.
Nu mai poate saracu că a doua zi ii dau iar cu bis
Că nu-s carturar, beau ca Nicolae Labiș.
Mă bucur de viață, f*t pe furiș
Și nu fac public asta, doar lipesc afiș
Scriu poezii, semăn cu Catarsis
Doar că-s tuns mai scurt, am gîndul mai abrupt, chitara mi s-a rupt și am trecut la voce
N-am timp să mă pocăiesc, am doar glasul dulce, profit și răcnesc, s-audă padurea un Gând necurat, să verse timpanul doar sânge-nchegat
Să plîngă mama:”Iar s-a îmbătat, s-a împiedicat a vrut să scuipe și a căzut în cap.”
Îmi irosesc viața cu banii de la părinți și-mi cumpăr icoane, mă-nchin la sfinți
Doar atunci când sînt prea treaz ca să mă pot spăla pe dinți, ce dinți amuzanți…
Se uită toți în patru puncte cardinale
Împrăștiați în gură ca pe un cîmp cu cereale
Vorbesc lucruri banale, despre animale… ca tine, ca mine ca toți ce-și ies repede din Balamale…făcînd lucruri demențiale, la copile doar anale.
Urăsc balenele, strîmbele, clocitele
Când încerc să fiu drăguț, îmi întorc spatele
Profit, scot p***a și kaput apatele!
Mă resemnez și cu asta, le dărîm casele, le omor întîi pe ele, mai apoi aproapele.
Gatman nu iubește să fie ignorat de
femeia simplă ce el a creat, sluga domnului, „***a iadului”,
Că eu nu mi-am dat coasta, doar coasta dealului!
Pentru asta bunăciune rog să fiu respectat, la sf. Lazăr înmormîntat
Cu 40 de preoți ce au tumoare la cap.

Parazitism

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Avem o țară bogată, economie nemișcată
Când vine vorba de război, suntem acasă laolaltă
Un popor de ratați, lipidinoși, săraci și necăjiți
Voi ne știți drept muncitori, sunteți cei mai păcăliți
Lăudăroși, frustrați, amari și băuți
România ne vede ca pe niște abandonați
Noi nu vrem mult de la viață
Suntem cei mai modești
Însă dorim tot de la pământ până la spațiul ceresc
Onești, firești, asta ne e firea
Ne atașăm prea mult de voi
Când ne opriți finanțarea
Avem probleme… Tot ce-i al nostru declarăm
Dacă ai și tu ceva: îndrăgim, furăm și confiscăm
Străinătatea… Ne place mai mult ca p***a
Că jumate de moldovă voi o dezpop***ți
Vă declarați moldoveni, creștini adevărați
Vă știți istoria, vă cunoașteți neamul,
Vă pare rău în p***a mea
Doar când vi s-a terminat parfumul
C-așa suntem noi, așa vom fi mereu
Trei milioane de proști care tind spre apogeu
Erați în vârful babelului când s-a anunțat schimbarea
Și tindeți că sunteți adepții, că numai voi simțiți chemarea
Poporule de inculți, desfătați, nemuritori
Prostia ta a lăsat în urmă doar mii de cerșetori
Și numai voi știți cum v-ați descurcat
Când la hotare jumate de armata vi s-a spânzurat
I-ați trimis să moară, ați vrut libertate
Și-acum hai in rusia, ea are de toate
Că pe lângă 134, să mai adauge încă 3
Milioane, de inculți, alcoolici și mișei
Sunteți cu fruntea sus, dar trăiți din ajutoare,
Și vă mândriți cu ardoare de statistici murdare
„Uitați-vă europă, la noi exportu-i mare”
Să vă fie rușine, trăiți în desfătare
Ne vreți cu ardoare, vă dăm eroare
Cine-ar vrea o țară umplută cu oroare?!
Să ardeți toți în iad, că eu-mi bag p***a
Sunt ateu, sunt singur, prost, sunt un derbedeu
Și vă spun simplu ce am în gând
Sunteți de-a dreptu jalnici, cei mai apatici, de pe-acest pământ.
Kaput! PIB-ul a crescut, noi am dovedit
Suntem o țară mare, luați-ne cu-mprumut
Că vrem să ne-mbogățim așa ne e destinul
Nu suntem falși, dați-ne viza, vă vizităm cu „kilu”
Nu suntem boi, măgari și nici cotropitori
Te punem să ne plătești și după ce mori
Noi credem în reîncarnare
Suntem cei mai buni, suntem la guvernare
Probleme??? Nu apelați, suntem în hibernare
Vino-ți în fire, ai cumva febră?
Nu și atunci când mitropolitu’ te calcă pe zebră
Dați-ne banii, noi vă dăm viață!
Suntem ai dracului de buni, vă oferim în față
Cel mai bun Dumnezeu existent pe piață.
Nu ne ajutați, vă rugăm frumos
Suntem în stare să mâncăm și singuri de pe jos.
Doamne, dă putere!
Vrem să gătim sarmalele
Să futem măicuțele, nevoiașele și proastele
De-a voastră milă să plângă și icoanele.

Sfântu' Ateu – Versuri.pro

Toleranță

Parazitism