https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/rosario-castellanos-destin https://versuri.pro/rosario-castellanos-destin#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=42019 →]]> Omorâm ce iubim. Restul oricum
nu a fost niciodată viu.
Nimeni nu îți este atât de aproape. Pe nimeni altcineva nu doare
o uitare, o absență, uneori chiar mai puțin de atât.
Omorâm ce iubim. Să înceteze odată sufocarea asta
de la respiratul cu un alt plămân!
Nu ajunge aerul
pentru două persoane. Și nu ajunge pământul
pentru corpuri unite,
rata speranței e mică,
iar durerea nu poate fi împărtășită.
Omul este animalul singurătăților,
cerb săgetat în coapsă,
sângerând în timp ce fuge.
Ah, dar ura cu care el fixează insomnia
cu pupile de sticlă;
când odihnit, când amenințător.
Cerbul merge să se adape și în apă apare
reflexia tigrului.
Cerbul bea apa cu tot cu imagine.
Devine – înainte de a fi devorat – (complice, fascinat)
egal cu inamicul său.
Dăm viață doar la ce urâm.

]]> https://versuri.pro/rosario-castellanos-destin/feed 0 https://versuri.pro/rosario-castellanos-nostalgie https://versuri.pro/rosario-castellanos-nostalgie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=42020 →]]> Dacă îți spun că am fost fericită, nu e adevărat.
Nu crede ce cred eu când vreau să mă amăgesc.
Amintirea înfrumusețează ce atinge:
îți ia cu mâna durerea de cap,
transformă puiul de somn în extaz,
cât despre pantoful acela care te-a strâns
atât de mult încât nu te-a lăsat să dansezi primul dans,
nu există pantof. Uite: ești desculță, dansezi
pe veci, ușoară ca o pană,
în cercul desenat de o îmbrățișare.
Dansezi fără bărbie dublă, gușă a lăcomiei tale,
fără ridul viclean
ce stă la pândă în jurul ochilor.

]]> https://versuri.pro/rosario-castellanos-nostalgie/feed 0