Refren:
Atâta timp cât vom cânta „Deșteaptă-te, române!”
Fără-ndoială în subteran și R.A.N.S.-ul va rămâne
Atâta timp cât soarele va răsări în Est
Rimedebine ’98 înseamnă Best Verse.
Atâta timp cât vom cânta „Deșteaptă-te, române!”
Fără-ndoială în subteran și R.A.N.S.-ul va rămâne
Atâta timp cât soarele va răsări în Est
Rimedebine ’98 înseamnă Best Verse.

II:
Menirea noastră ne-a împins de mult să refuzăm parale
Atunci când alții pătrundeau în topuri cu mofturi, tunuri comerciale
În Hip-Hop e timpul să ne-ntoarcem la esență
Iar apar lunar hilar, dar tot în zadar grămăzi de pestilență
Etno-dance, X-Trance, nimica nu-i dens de sens
Un pic de decență vă cer
Ce căutați în muzică pentru noi e un mister
Căci tot ce-i efemer apare și dispare, numai atât vă spun
Sunt cel mai tare pe picioare
Ca Mike Tyson lovesc cu rimedebine ce cad după mine
Toți la unison în uitare
Românii vin să caute alinare, căci am leac pentru tot ce-i doare
Și ce fac e strict Hip-Hop East Coast, Rimaru de la R.A.C.L.A.
Batem la cap a la carte saua ca să priceapă iapa despre ce vorbesc
Atunci când pe albume R.A.N.S. provoacă spume la bot
Când spune la tot ce-i rău pe nume
Prevad ca la Tarot că orice bufon Pierrot va pierde tot
Și va rămâne un nimeni gol în cot
Aș face techno, dar nu sunt robot
Aș face disco să produc și să ajung la San Francisco
Aș face rock, da’ îmi place să mă joc cu rime
Pun pe foc vocabularul limbii române
Și ne place atunci când tactic explorăm semantic fața nevăzută a lunii
Lirica noastră rupe gura lumii
Pe scenă facem nebunii, iar fanii pogo
Căci dinastia R.A.N.S. e unicul meu logo.

Refren:.

Strofa 1:
Prea multe războaie, d-aia mă rog la Mesia
Să curețe totul atunci când cade ploaia
Pământul plânge cu lacrimi de sânge și strânge din copii deveniți părinți
Oare mă întreb, tu simți că înjuri de sfinți?
Suflete, sufleteee
Cad globuri, se sparg, se transformă în mii de cioburi
Care intră în contact cu jocuri periculoase,
Ia capul sus, bombe și focuri cad peste case
Rivalități de sute de ani între rase,
Situația e reală, UE devine UM, adică Uniune Mondială, Condusă de Satan pregătit pentru lupta finală
Iar tot răul e un fel de preludiu pentru starea critică
Mulțumesc celui de sus căci mi-a dat un refugiu prin muzică.
[ascultaa, ascultaaa].
Mii de tunete, sentimentele ating în priviri se sting
Înfing cuțitul adânc în rană, rămân stană de piatră că văd
că pământul plânge mereu în sufletul meu,
Mă rog să simți, să simți, să simți, să simți, nu ai cum să minți.

Refren 2x:
Yo, e jale, totul se duce la vale, nu văd nicio cale
Flori transformate mereu în mii de petale
Inima din mine moare și o spun pe jurământ în gând,
Mai vars o lacrimă pentru pământ.

Strofa 2:
Atunci când slava și puterea voastră-i sus
La crime și războaie sunteți premieri spre înaltul ce trec peste bolta terrieri
Și plângi te rog, Iisus de sus privește către Terra,
Am pus în era tot ce nu era
O lacrimă pentru pământ, prelinsă pe un obraz murdar
E clar că nu pot să opresc de unu singur acest vas în derivă pe voi toți marii, mai marii vă cultivă
În coliba, colivra de coliva, reiese din acest trist story
(..)
Cu saga sfântă în zenith, online pentru decenii
Și ani lumină în față suntem Când în genunchi stăm, nici de sabie nu ne temem
Neînțeleși de semeni, căci pe semne nu ne semeni
Din cer așteaptă să se întoarcă pe pământ divinii gemeni,
Yo e jale, totul se duce la vale
printre vorbe goale,
Știu, fără să vrem, să știm
să credem,
Ajungem cu toții într-un pustiu din care scăpare, nu-i chip,
Nu-i cale spre stele din castele de nisip.
Pământul plânge, plânge, plânge
Vreau să-mi spui, ce simți și…

Refren 2x:
Yo, e jale, totul se duce la vale, nu văd nicio cale
Flori transformate mereu în mii de petale
Inima din mine moare și o spun pe jurământ în gând,
Mai vars o lacrimă pentru pământ

Ref:
Arată-mi-o pe-a ta și ți-o arăt pe-a mea, dragă
Nu te lăsa atât de greu, dar lasă-te la mine în peleu
Bagă mereu băieții-n boală
Și pe mine-n tine, îți promit că n-o să doară
Arată-mi-o pe-a ta și ți-o arăt pe-a mea, păpușo
E un păcat să stai așa cherie, vino la moi
Hop te-am operat, original american cauciucat.

II
În anii de liceu eu plecam după potol
Și anturaje cu fetițe prin Salonul Spaniol
Urmând firu’ poveștii ca Tezeu pe Minotaur
Făceam zaur dacă știți ce-nseamnă la Mărul de Aur
Tot cu geana după fufe, boarfe, zdrențe și-alte rufe
Vindecând sindromul „N.F.” cu mențiunea „F.B.” perfect
Căci prima dragoste ce nu se uită niciodată
La mine a fost sub semnul întrebării „E fată mare sau găleată?”
Îmi dădea cu tifla când îi băteam piroane sub balcon
Pleca-n vacanță borta sub escorta mea
Dar mă lăsa planton pe un peron la ceas de seară
Și-am hotărât să f*t tot ce nu zboară
Să moară mama de bătrânețe dacă nu.

Ref:.

III
În facultate dragi copii, să-mi cadă p***a dacă mint
M-am „răs-sculat” mereu și treaz dar și dormind
Prin toate căminele bucureștene am rezolvat teme
Și dileme, privește-ne prietene cum îți furăm fața
De bună voie sau cu japca „Ah nu mi-o trage dom’ Semaca”
Fa Lascarica las’ că-mi intră păpușica mică adică stai „relaxa”
Nu te contracta la păsărică altfel și Calu’ te va taxa
Dragi foste colege, iubite tovarășe, amice și-alte ice și carice
Sunteți pe recepție? V-am dat numa’ iordane cu dragane
De fapt chiteam ca-n „Zero” numa’ o frectie la e*****e
Numa’ un clei și-un „Hai noroc” e greu de înțeles? Cred că deloc
Toți bididii s-au cam hălădit rapid de fufe tute
Idealul de garid avid e numa’ de-a le f*te de-a le rupe
Cuvântu’ sus cordacilor, locul și rolul fumeii în societatea modernă
Este pe post de pernă, poziția ei vizavi de bărbat e peste numa’-n pat
Poate că scapără între altele da’ nu se apără între alții
În caz de Viorel și cinci balauri v.i.o.l.
Eu trec de-oprobiul public și de blam
Dar v-am trecut puțin pe voi prin artă în poziția „capra”.

Ref:

Refren:
Niciodată nu veți evada de aici,
Din templul pe care dracu’ l-a scornit.
O să plezniți de lovituri de bici
În templul suferinței de demonizați clădit.

II:
Deasupra noastră hohotește zeul care în puterea-i zdrobitoare
Scormonește cu vatraiul prin tăciunii-ncinsi care
Se aprind, dar se sting prea repede înecați în
Putrefacția vieții de rădăcinoasă de pământ.
Degeaba încearcă robii să ridice capul sus
Că soldații Domnului îi pun din nou unde i-au pus.
Din nou zidiți în temelii vor încerca să iasă,
Iadul, da… damnării ospitaliera casă.
Zeul ignorant nu vede asfixiații morți în bloc
Ca-ntr-un film de groază de Hitchcock.
Scaldat în lux, lui, lucifericului demiurg
Nici nu-i dă prin cap c-am putea scăpa de jug
Și de sus nu ia în seamă creaturile naive
Ce se prada între ele: jaf… Fără motive.
Lumea fabuloasă ce i se zbate la picioare
E stâlcită-n nepăsare, nepăsare, nepăsare,
Când aruncă rămășițe de mâncare pe vecie,
Bietele insecte-s condamnate la trofilaxie, da…
Noul sibarit privind peste moșie
Intonează imnul sclavilor răpuși de căprărie:

Refren:..

III:
Din întuneric razbat coleric
Urlete de revoltă rabufnesc isteric
Pe gramezi de carne urcă-n sus sinucigași
Hotărâți să pună capăt vieții de borfași.
Bizar aprozar… tablou de coșmar…
Tot templul duhnește a hoit la grătar.
Pe ziduri se văd dârele de sânge
Înegrite de funinginea cadavrelor arzânde.
Peste tot răscoala din temelii
Se-aude ropotul celor ce strigă: fie ce-o fi!
Coloane de atrofiați de foame urcă treaptă după treaptă
Hotărâți să pună capăt batjocurii de baltă.
Cu mâna pe bardă ucid ultima gardă,
Zeul în credulitatea-i oarbă nu poate să creadă:
Sclavi la mansardă! Creaturile din gene
Îl macelăresc. Țâșnește sânge din vene, e
Bătut în cuie, răstignit cu capu-n jos pe crucifix
E ars pe rug când ceasul bate 12 noaptea fix.
666! Satanizații în prostia lor
Desemnează la beție un nou conducător
Din popor… Noul zeu decreta stare de urgență
Iar! Soldații Domnului omoară în demență
Mansarda e din nou un nou subsol
În templul în care noul zeu zice domol:.

Refren:.