Quantiz Project (Cristi Puia) – Versuri.pro

Ploaia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Quantiz Project.
STROFA 1.
Privesc la fereastra udă de ploaie… totul de-un negru intens.
Nimeni afară, scenariu de film… cu actori care lipsesc.
Lipsă totală de afecțiune… spulberată în vânt.
Frunze ce cad în urma lui… cad la pământ.
Maine e soare, azi avem ploi,
Un meniu pentru amândoi.
Maine e cald, nu înceta să speri,
Nimic nu mai e ca ieri.
REFREN.
Atunci când vor fi doar ploi între noi, iar mii de stele se vor ascunde,
După sutele de nori călători, care se-anunță mereu să lupte,
Vei știi că eu voi fi la fel, și tu la fel… aceiași noi
Și-un strop de ploaie nu strică, înainte de soare și alte ploi.
STROFA 2.
E dimineața, nu văd niciun soare… minciuni la radio
Și niciun curcubeu… să mă poarte la tine.
Departe, în lumea asta mare… știu că undeva mă aștepți.
N-a fost decât un vis se pare… dar eu continui să visez.
Maine e soare, azi avem ploi,
Un meniu pentru amândoi.
Maine e cald, nu înceta să speri,
Nimic nu mai e ca ieri.
REFREN.
Atunci când vor fi doar ploi între noi, iar mii de stele se vor ascunde,
După sutele de nori călători, care se-anunță mereu să lupte,
Vei știi că eu voi fi la fel, și tu la fel… aceiași noi
Și-un strop de ploaie nu strică, înainte de soare și alte ploi.

Cântec de Pace

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cântec de pace (Quantiz Project)
Muzică și versuri: Cristi Puia.
Te întrebi de ce oamenii se schimbă, și-n jur totul e rece
Te întrebi de ce, uneori cuvintele nu mai au nicio poveste
Și parcă am fi niște soldați în război, care pe care, noi între noi
O lume materială se ascunde în noi, nu mai vedem decât nevoi… decât nevoi.
Și nu se mai aude niciun cântec de pace
Am uitat să fim oameni înainte de toate!
Peste tot în lume, peste mări și oceane
Politică și arme, manipulare.
Și nu se mai aude niciun cântec de pace
Trăim clipe în care orizontul dispare.
Peste tot în lume sau lângă tine aproape
Mii de fețe schimbătoare și nepăsare.
Te întrebi de ce ești judecat cu ură
Toți le știu acum pe toate
Și te întrebi de ce, atunci când faci un bine
Ție nu ți se mai întoarce
Și parcă am fi niște soldați în război, care pe care, noi între noi
O lume materială se ascunde în noi, nu mai vedem decât nevoi… decât nevoi.
Și nu se mai aude niciun cântec de pace
Am uitat să fim oameni înainte de toate!
Peste tot în lume, peste mări și oceane
Politică și arme, manipulare.
Și nu se mai aude niciun cântec de pace
Trăim clipe în care orizontul dispare.
Peste tot în lume sau lângă tine aproape
Mii de fețe schimbătoare și nepăsare.

Caz Clasat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Caz Clasat
Nu are rost să-mi trimiți zilnic flori,
Ele nu pot să șteargă tot ce-a fost între noi.
E târziu, mult prea târziu… pentru noi!
Nu are sens într-una să mă mai suni,
Să-mi trimiti mesaje și email-uri prea lungi.
Nu mai simt… ce am simțit… la început!
Alergi după iluzii! Vrei prințese din film?
Asta e un alt film care acum se încheie!
Nu există reluare, se numește „Destin”,
Adio! Nu te mai rețin!
Când ai plecat, ai reușit să-mi închizi inima!
A nu știu câta oară!
E cam târziu să te întorci la ea,
Nu te mai vrea!
Ești cam copil… am remarcat,
Nu-i nimic, totul se repară:
Pentru moment, am terminat..
Încă un caz clasat!
Îcerci în zadar, a doua șansă s-a dus!
Totul s-a terminat iar clepsidra s-a scurs,
E târziu…. mult prea târziu! Am sufletul gol!
Tăcerea se-așterne încet în sufletul meu,
O toamnă târzie mă apasă prea greu!
Nu mai simt… nu mai simt nimic!
Totul s-a risipit!
Privesc în față, nu privesc înapoi!
Îmi fac bagajul, pornesc înainte!
A fost odată, o poveste în doi,
Adio… povesti cu eroi!
Când ai plecat, ai reușit să-mi închizi inima!
A nu știu câta oară!
E cam târziu să te întorci la ea,
Nu te mai vrea!
Ești cam copil… am remarcat,
Nu-i nimic, totul se repară:
Pentru moment, am terminat..
Încă un caz clasat!