Viețuiesc în celulă, nu știu să frâng viața, nimic nu-mi e clar
Mă învăluie ceața
Nu izbutesc să mă apăr de cei ce mă lovesc,
Nu cred ce mi se spune, de toate mă îndoiesc.

REFREN
Atâtea probleme, dar cine să le vadă?
Prea multe lacrimi, însă cine să le creadă?
Începând din stradă, lumea tinde să decadă
Zâmbete, zâmbete sunt doar de fațadă.

Spectacolul lumii îl privesc sub plapumă,
Înalta scară socială continuă să cobor
Mă strecor în mulțime de nimeni văzută
Am 10 mii în buzunar când alții au 100.
Spirit însetat de absolut îmi seacă bucuria,
Cu mâinile legate nu găsesc leac să vindec prostia
Ca o pasăre maiastră închisă în colivie
Drumul întortocheat ce-l urmez nimeni nu-l știe
Toți șerpuim în derutare spre o lumină crudă
Când un om cere ajutor, alții refuză să-l audă
Bisnițarii vând iluzii, iar tu semnezi cecul
Râvnind la idealuri, n-a fost sortit eșecul
Suntem duși departe de forțe inconștiente
Viețuim într-un spațiu straniu, totalmente
Vă credeți buni, dar folosiți mijloace nedemne
Eu am cultivat cu furie nimicul, ce poate să însemne?
REFREN
Atâtea probleme, dar cine să le vadă?
Prea multe lacrimi, însă cine să le creadă?
Începând din stradă, lumea tinde să decadă
Zâmbete, zâmbete sunt doar de fațadă.

N-o să-mi irosesc ideile, ca să te îngrop în sfaturi
Păreri și rahaturi o să închizi până te saturi
Fiecare o să facă parte numai pentru el
Atitudinea în societate a rămas la fel,
Sloganuri fumate, neînțelese, sunt furate
Rănile nevindecate nu se uită peste noapte
Lumea parcă e un lift, care merge acum în jos
Sunt un pasager, dar bilet dus-întors
Fără efecte speciale o să fie foarte pe față
O să-ți tai firul de ață care te ține în viață
Nu pun speranțe în versuri, cum că o să fie bine
Dacă aș fi viitorul, aș veni după tine
Trăiți de pe urma acelor care aduc moarte
Foamea și mizeria sunt încă în libertate
Mă retrag din realitate atâta timp cât sunt pe val
Decât să mă combin în interes personal.
REFREN
Atâtea probleme, dar cine să le vadă?
Prea multe lacrimi, însă cine să le creadă?
Începând din stradă, lumea tinde să decadă
Zâmbete, zâmbete sunt doar de fațadă.

Refren: Bunny:
Ba eu strig, da n-am putere, chem, da nimeni nu mă aude,
Nu mă aude, parcă am strigătele surde,
N-am curaj, noroc, n-am soartă, n-am credință pentru noi,
Dar cu-n semn tu îmi poți aduce toate astea înapoi.
Valentina:
Rog îngerii să coboare,
Să vadă și ei ce mă doare,
Rog îngerii să se înalțe,
Să spună ei ce mă doare.

Strofa 2: Bunny:
Ba eu strig, da n-am putere, chem, da nimeni nu mă aude,
Priviri umede vin să spele toate vorbele ude.
Alungat de visele târzii, în loc de copii,
Mi-am dat viața muzicii ca să mă poți auzi.
Ia-mi păcatele, învață-mă sau dă-mi un semn că mă privești,
Dă-mi curaj să am credință de acolo de unde ești.
Rămân „present” până la moarte, tu mă judeci, te recuz,
Când „ostil” ca aerul pe care îl respiri, te refuz.
Dă-mi un semn, doar un semn, că însemn, ca să fiu demn,
Să alung teama care cade pe mine ca un blestem.
Ia-mi vederea, ce văd doare, ia-mi auzul, ce aud doare,
Fă-mă mut într-o lume care pur și simplu moare.
Îți dau sufletul, dă-mi cerul, îți dau inima, ia-mi viața,
Sau uită de mine și lasă-mă cu speranța,
Lasă-mă cu speranța c-o să reușesc,
Să-nchid ochii, dar imagini vii încă mă urmăresc.

Refren: Bunny:
Ba eu strig, da n-am putere, chem, da nimeni nu mă aude,
Nu mă aude, parcă am strigătele surde,
N-am curaj, noroc, n-am soartă, n-am credință pentru noi,
Dar cu-n semn tu îmi poți aduce toate astea înapoi.

Strofa 3: Valentina:
Alungat de propriile gânduri,
Hăituit de întrebări și-alte întrebări printre rânduri,
Plutești în derivă, nu găsești,
Puterea să încerci să zâmbești,
Și acum îți strigi secătuit durerea oarbă,
Din priviri o doamnă-n negru pare să te soarbă,
La rugăciuni primești răspuns ignoranță,
Când încă aștepți doar un semn de speranță.
Rog îngerii să coboare,
Să vadă și ei ce mă doare,
Rog îngerii să se înalțe,
Să spună ei ce mă doare.
Rog îngerii să coboare,
Să vadă și ei ce mă doare,
Rog îngerii să se înalțe,
Să spună ei ce mă doare.