Pink Floyd – Versuri.pro

Lost for Words (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pierdut pentru cuvinte.
Mi-am petrecut timpul într-o zonă rece,
am fost prins în cazanul urii.
M-am simțit persecutat și paralizat,
am crezut că toate celelalte vor aștepta.
În timp ce tu îți pierdeai timpul pe dușmani,
înghițit de febra tristeții.
Dincolo de tunelul viziunii, realitatea se șterge,
asemenea umbrelor în noapte.
Martirizându-te pentru precauție
nu te va ajuta deloc,
pentru că nu va fi nicio siguranță
când Cel Drept va ieși de pe ușă.
Îți poți vedea ochii ruginiți de întuneric?
E adevărat că ai bătut cu pumnul în podea?
Blocat într-o lume a izolației,
în timp ce iedera crește deasupra ușii.
Așa că am deschis ușa dușmanilor
și am întrebat pot să șterg greșeala curată?
Dar mi-au spus să mă distrug,
știi că nu poți câștiga.

The Final Cut (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Prin obiectivul ochilor pătati de lacrimi
Abia pot defini forma acestui moment în timp
Și departe de înalte zboruri pe cerul albastru, senin
Cobor în gaura din pământ în care mă ascund.
Dacă traversezi câmpul minat ce-ți stă în cale
Și dacă învingi câinii și păcălești ochii electronici reci
Și dacă reușești să treci de împușcăturile din hol,
Dacă găsești combinația, deschizi ascunzătoarea din dușumea
Și dacă sunt înăuntru, o să-ți spun ce este după perete.
Este un puști care a avut o mare halucinație
Că face dragoste cu fetele din reviste.
Se întreabă dacă dormi cu noua ta încredere.
Poate cineva să-l iubească
Sau e doar un vis nebunesc?
Și dacă îți voi arăta partea mea întunecată
Mă vei mai ține în brațe în seara asta?
Și dacă îmi voi deschide inima ție
Și îți voi arăta partea mea slabă
Ce vei face?
Îți vei vinde povestea la Rolling Stone?
Vei lua copiii
Și mă vei lăsa singur?
Vei zâmbi liniștită
În timp ce șoptești la telefon?
O să mă trimiți să-mi fac bagajul?
Sau mă vei lua acasă?
Am crezut că trebuia să-mi dezvălui sentimentele goale,
Am crezut că trebuia să sfâșii perdeaua.
Am ținut lama în mâinile-mi tremurânde
Pregătit să o fac dar tocmai atunci a sunat telefonul
Nu am avut niciodată curajul să fac ultima tăietură.
„Alo? Ascultă, cred că l-am găsit. Da, e un. haha! „

Lost for Words (Română Corect)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lost for words
–
Pierdut pentru cuvinte.
Mi-am petrecut timpul într-o zonă rece
Am fost prins în cazanul urii
M-am simțit persecutat și paralizat
Am crezut că toate celelalte vor aștepta
În timp ce tu îți pierdeai timpul pe dușmani
Înghițit de febra tristeții
Dincolo de tunelul viziunii realitatea se șterge
Asemenea umbrelor în noapte.
Martirizându-te pentru precauție
Nu te va ajuta deloc
Pentru că nu va fi nicio siguranță
Când Cel Drept va ieși de pe ușă.
Îți poți vedea zilele ruginite de întuneric?
E adevărat că ai bătut cu pumnul în podea?
Blocat într-o lume a izolației
În timp ce iedera crește deasupra ușii.
Așa că am deschis ușa dușmanilor
Și am întrebat pot să șterg gresia curată?
Dar mi-au spus să mă distrug
Știi că nu poți câștiga

Hei Tu (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hei tu!
Hei tu, de acolo, din frig,
Însingurat, îmbătrânind,
Poți să mă simți?
Hei tu, care bântui pe coridoare
Cu picioarele roase de mâncărimi și cu zâmbetul ofilit
Poți să mă simți?
Hei tu,
Nu-i lăsa să îngroape lumina!
Nu renunța fără luptă!
Hei tu, însinguratule,
Care stai dezbrăcat lângă telefon
Nu vrei să mă atingi?
Hei tu, care ți-ai lipit urechea de Zid
Așteptând o chemare,
Ai vrea să mă atingi?
Hei tu, vrei să mă ajuți să car stânca?
Deschide-ți inima:
Mă întorc acasă.
(Dar nu.. n-a fost decât o iluzie
Zidul era prea înalt
După cate se vede..
Oricât s-a zbătut
Nu s-a putut elibera
Și viermii i-au ronțăit creierii).
Hei tu, mereu pe drum,
făcând numai ce ți se spune
Ajută-mă!
Hei tu, de dincolo de Zid,
Care spargi mereu sticle
Ajută-mă.
Hei tu,
Nu-mi spune că nu mai e nicio speranță
Împreună vom răzbate,
Înstrăinați ne prăbușim.

Timp Romană

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îndepărtând în timp momentele ce fac o zi proastă,
Sfărâmi și irosești orele într-un mod nepriceput,
Dând cu piciorul unei bucăți de pământ în orașul tău natal,
Așteptând ca cineva sau ceva să-ți arate calea.
Sătul de statul la soare, stai acasă pentru a urmări ploaia,
Ești tânăr și viața e lungă, iar azi e timp de irosit,
Și într-o zi afli că 10 ani au trecut pe lângă tine,
Nimeni nu ți-a zis unde să fugi, ai ratat focul de pornire.
Și fugi și fugi pentru a prinde soarele din urmă, dar se scufundă,
Și concurează pentru a ajunge în spatele tău,
Soarele e relativ același, dar tu ești mai bătrân,
Mai greu respirând și, într-o zi, mai aproape de moarte.
Fiecare an se scurtează, se pare că niciodată nu găsești timp,
Planuri care ori n-au devenit nimic, ori doar o jumătate de pagină de rânduri mazgalite,
Să speri într-o disperare tăcută, aceasta e calea englezească,
Timpul a trecut, cântecul s-a sfârșit, credeam că mai aveam ceva de zis.
Acasă, acasă din nou,
Îmi place să fiu aici când pot,
Când vin acasă rece și obosit,
E bine să-mi încălzesc oasele în fața focului.
Departe, de-a lungul câmpului,
Sunetul clopotelor de fier,
Îi pune pe credincioși în genunchi,
Pentru a auzi vrăjile magice spuse delicat.