https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/patricia-galvao-pagu-natura-moarta https://versuri.pro/patricia-galvao-pagu-natura-moarta#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52943 →]]> Cărțile sunt iar pe rafturi îndepărtate, rupte.
Stau suspendată de perete, ca un tablou.
Nimeni nu m-a mai tras de păr.
Îmi țintuiră un cui în inimă, ca să nu mă mișc.
Străpunseră, nu-i așa? pasărea de pe zid,
Dar îmi menajară ochii;
Este adevărat că ei sunt inerți
ca degetele mele, în aceeași stare.
Versurile pe care voi fi putut să le scriu
se înspicară în cheaguri albastre.
Ce monotonă-i marea!.
Picioarele mele nu mai fac un pas.
Sângele meu plângând,
Copiii țipând,
Bărbații murind,
Timp alergând,
Lumini strălucind,
Case urcând,
Bani circulând,
Bani decăzând.
Iubiții trecând, și trecând,
Pântece explodând,
Impuritate crescând.
Ce monotonă-i marea!.
Încercai să-mi aprind din nou o țigară.
De ce nu mai moare poetul?
De ce inima se dilată?
De ce cresc copiii?
De ce această mare stupidă n-acoperă cu totul case?
De ce există acoperișuri, inundații?
De ce se scriu scrisori și există jurnalul?
Ce monotonă-i marea!.
Sunt întinsă pe-o pânză ca o grămadă de fructe putrezite.
Dacă aș mai avea unghii,
Mi-aș îngropa degetele în acel spațiu alb;
Îmi toarnă o pulbere de sare în ochi;
Această mare, această mare nu se prelinge pe obraji.
Mi-e atât de frig și nu am pe nimeni..
Nici măcar prezența corbilor.

]]> https://versuri.pro/patricia-galvao-pagu-natura-moarta/feed 0 https://versuri.pro/patricia-galvao-pagu-canal https://versuri.pro/patricia-galvao-pagu-canal#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52944 →]]> Nu sunt altceva decât un canal
Mă voi face verde dacă va fi cazul
Dar toate speranțele-mi sunt moarte
Sunt un canal
Știi cum este să fii un canal?
Doar un canal?
Evident, un canal are propriile sale nervuri
Nebulozitățile sale
Algele sale
Verzi Nereide, uneori galbene
Dar vă rog
Să nu gândiți că intenționez să vorbesc
Sub steaguri
Asta nu.
Îmi plac steagurile întinse-n vânt
Steaguri de nave
Străzile au rămas la fel.
Asfaltul cu aceleași gropi,
Infernurile arzânde,
O, ce se-ntâmplă oare?
E-adevărat că bate vântul din nord-vest,
Că băieții noștri sunt în baruri
Sunt, nici nu mai știu ce mai este.
Să zicem c-o să fie lună nouă
Ce devine planta asta zburând prin fața mea.
Amintiri ale prietenilor mei ce-au murit
Amintiri despre toate lucrurile ce s-au petrecut
Există lucruri rămase-n aer..
Să zicem c-o să fie lună nouă
Luminând canalul
Mă voi face verde dacă va fi cazul
Dar toate speranțele-mi sunt moarte
Sunt un canal.
Canal
de Patrícia Galvão (Pagu).

]]> https://versuri.pro/patricia-galvao-pagu-canal/feed 0