Optic – Versuri.pro

Întreg

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și am zis c-așa nu se mai poate
C-am tras pentru prea mulți și am fost lăsat în spate
C-atunci când îți întinzi mâna de ajutor
Ești tras repede la sol, ești luat repede în vizor
Că ăla bun e luat de prost, ce porcărie
Ține cont că ai o inimă-n piept și nu-i jucărie
Așa ajungi să-ți pară rău și ție
Și urăsc așa de mult sentimentu’ de nostalgie
Și parcă odată aici era mult mai ușor
Sau poate-i doar vina mea că nu mă gândeam la viitor
Acum văd și prin ce trec ai mei
Că nu-i așa de ușor pe cum credeam eu să aducă lei
Dar, viața asta nu te întreabă dacă o vrei sau nu
Și dacă o refuzi ajungi să-ți confiste zâmbetul
Așa că mai bine taci, înghite-n sec
Mie nu-mi place aici, dar nu sunt lăsat să plec.
Parcă trec anii ca secundele
Și sunt învățat decât să fiu tare ca muntele
Cum să lupți, cum să învingi, cu ce folos?
Dacă până la urmă ajungi doar cârpa d-aia de șters pe jos
Și prefer să renunț la tot
S-o iau doar pe ea, și pe ai mei la un loc
Că pentru mine ei sunt cel mai mare pot
Asta demonstrează că viața-i un joc de noroc
În care ori mizezi tot, ori pierzi tot
Dacă joci pe sume mici n-o să fi vreodată în top
Așa că pune-te la loc
N-ai idee cât mi-a luat mie să arăt tot ce pot
Tre’ să te înveți să te bucuri repede
Că multă lume doar stă și plânge ca fetele
Și să știi, dacă nu vrei aceeași soartă
Ar fi bine să fii atent că mulți o dau cu bâta-n baltă

Fără Limite

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trebuie să ştii că oamenii nu-s ce par a fi
Au sute de feţe, te vor bârfi, te vor răni
Lasă fericirea să decidă pentru tine
Ai încredere, ea mereu o să aleagă bine
La mine a mers, am făcut haz de necaz
Parcă ieri eram puştiul ăla tuns castron şi gras
Anii au trecut peste mine, frate, m-au schimbat
M-au învăţat, mi-au explicat, unde n-am vrut m-au forţat
Şi am rezultat eu şi cred că aşa voi fi în veci
În viaţă n-ai limite, trebuie să ştii doar să le treci
M-a învăţat bunica şi nu mi-a zis-o chiar pe faţă
Dar m-a-ncurajat să fac absolut tot ce-mi place în viaţă
De la bunicul am învăţat că trebuie să-nvăţ ca să am parte
Şi să nu ajung ca el, trebuie să pun mâna pe carte
Îi iubesc, îi respect, le dedic mulţi ani în viaţă
Semnat Cătă. Nu trebuie să ai limite dacă ai speranţă
Am doar o limită şi aia se numeşte moarte
Leagă-te de ce iubesc şi-o dau cu tine parte-n parte
Pentru ei zâmbesc, pentru ei trăiesc, deci ei sunt tot
Şi-o să lupt pentru tot ce am şi-o să fac tot ce pot (x2)
De mic copil am învăţat de la viaţă, nu de la şcoală
De-asta n-am de ce să-i mulţumesc lu’ Doamna Profesoară
N-am primit ajutor, decât de la cei pe care i-am ajutat
Şi să ştii că orice om te uită dacă n-are de câştigat
De-asta tre’ să urci pe munţi, fă-i să regrete ce-au pierdut
Limita am depăşit-o, încă pot şi-am mai putut
Viaţa nu mi-e inamic, am devenit prieteni buni
Îmi dă palme să mă trezesc în fiecare zi de luni
Crede mereu că poţi face mai mult, eu aşa fac
Şi din acest motiv tâmpit, m-am şi apucat de rap
Nimeni nu m-a încurajat, decât după ce au văzut că-mi iese
Şi-au sărit repede cu gura după ce am scos vreo 2-3 piese
Eu vă salut cu respect, vă mulţumesc pentru tot
Bine că nu mi-aţi dat nimic, m-aţi făcut s-arăt ce pot
Dacă primeam tot pe tavă, ajungeam ospătar
Acum mă joc cu litere, poţi să-mi spui magician
Am doar o limită şi aia se numeşte moarte
Leagă-te de ce iubesc şi-o dau cu tine parte-n parte
Pentru ei zâmbesc, pentru ei trăiesc, deci ei sunt tot
Şi-o să lupt pentru tot ce am şi-o să fac tot ce pot (x4)

Colectiv

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă doare inima
Nu-ntreba de ce plâng
Cum să trăiești ca părinte
Cu copilul doar în gând?
Atât de mulți copii
Ce n-o să își revină curând
Zeci de ambulanțe
Venind și plecând
N-am fost acolo
Dar nu m-am putut abține
După câte-am auzit
Mă bucur că mai am zile
Copii ca mine, ca tine, s-au dus
Nu acasă la părinți
S-au dus acolo sus
Și voi căutați vinovatul, lucru inutil
Luați voi durerea
De-a duce la groapă un copil
Este greu
Agitație prea mare
Oameni alergau
Arși din cap până-n picioare
Urlete sfâșietoare
Victime cu grămada
Ambulanțe prea puține
Șanse la viață: Nada!
Unii-au murit în Iad
Alții-au trăit să-l povestească
Mare păcat. Dumnezeu să-i odihnească

Două Suflete

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Două suflete pustii, altfel n-am cum să le spun
S-au împiedicat și au ajuns pe același drum
Amândoi sfâșiați, cu inima făcută scrum
Au mizat că din două jumătăți iese ceva bun
Era iubire sinceră, nu scheme și porcării
Și din iubirea ce-a fost, acum se scriu poezii
N-a fost nevoie de alcool, s-au îmbătat amândoi
Au învățat că mai nou tu și eu se pronunță noi
Nu erau ca restul cuplurilor, nu știu cum să-ți spun
Pentru el nu exista pe pământ ceva mai bun
Ea nu-și dorea altceva decât să-l țină aproape
Și când s-a văzut fără el a simțit că nu mai poate
Era mare iubire, dar tot era pe locul doi
Pentru că prima iubire cică o voia înapoi
S-au întâlnit, el a aflat, a iertat-o că-i păcat
Să își piardă iubirea, dar cam totul s-a schimbat.
Se certau mereu, le intrase în instinct
Aveau priviri atât de sincere, dar credeau că se mint
El o iubea și mai tare, de-asta îi făcea scene
Ea a început să-l ocolească, îi făcea scheme
A început să-l urască și avea partea lui de vină
Când îi deschide ochii ei și gelozia la lumină
Și-au ținut-o așa, își mâncau nervii amândoi
Ea a ales să plece, sătulă de atâtea ploi
Și chiar dacă-a plecat, pun pariu că n-a uitat
De toate momentele frumoase, de-atunci tot a încercat
S-o aducă înapoi, să-și demonstreze ce simte
Să o facă să-nțeleagă că inima lui nu minte.
Ea nu a vrut să audă și nu vrea nici acum
Păcat de sentimente că toate s-au făcut scrum
Citez din ce spune băiatul, că nu-i chiar pe drumul bun
‘Nu mă gândesc chiar la ea, vreți să-mi înec demonii-n fum?’
O luase și cu băutura, uneori întrecea măsura
Și-mpreună cu țigara, plângeau nopțile într-una
Așa e și-n ziua de azi, nu prea e mare schimbare
Un singur lucru e cert: ține la ea la fel de tare
Și-a construit singur iadul, a fost forțat să stea cu dracul
Oricum nu mai contează, cât timp ea e cu altul
Mai am doar o dorință: sper să se reîntâlnească odată
Indiferent dacă aici sau pe lumea cealaltă

In Memoriam

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă doare inima,
Nu-ntreba de ce plâng:
Cum să trăieşti ca părinte
Cu copilul doar în gând?.
Atât de mulţi copii
Ce n-o să-şi revină curând,
Zeci de ambulanţe
Venind şi plecând!.
N-am fost acolo
Dar nu m-am putut abţine.
După câte-am auzit
Mă bucur că mai am zile!.
Copii ca mine, ca tine
S-au dus!..
Nu acasă la părinţi,
S-au dus acolo sus.
Si voi cautati vinovatul
Lucru inutil
Luati voi durerea
De-a duce la gropa un copil.
Este greu
Agitatie prea mare
Oameni alergau
Arsi din cap pana-n picioare.
Urlete sfasietoare
Victime cu gramada
Ambulante prea putine
Sanse la viata nada.
Unii au murit in Iad
Altii-au trait sa-l povesteasca
Mare pacat
Dumnezeu sa-i odihneasca.

Inutil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E inutil să vorbești în exces că dăunează,
E inutil să faci ca ei când tu ești tot ce contează,
E inutil să iubești dacă primești ura-napoi,
E inutil să gândești dacă ce vorbești e gunoi,
E inutil să crezi în oameni, crede doar în tine,
E inutil să-ți faci prieteni dacă la rău nu e nimeni,
E inutil să trăiești dacă nu faci ce-ți place,
E inutil să trăiești în război doar sperând la pace,
E inutil să lupți dacă nu crezi în victorie,
E inutil să stai sperând la faimă și glorie,
E inutil să ai absolut tot ce trupul poftește,
E inutil pentru că doar sufletul hotărăște,
E inutil să asculți dacă nu înveți nimic,
E inutil să pierzi timpul, înțelegi ce zic?
E inutil să ai și să nu-ți arăți talentul,
E inutil să nu ajuți dacă-ți permite bugetul.
Nu-ți mai pierde timpul cu lucruri inutile,
Învață să scoți doar ce-i mai bun din tine
Învață să crezi chiar dacă pe aici nu se poate
Și dacă nu-ți permiți fericirea, ia-o-n rate.
E inutil să te îmbeți dacă până la urmă vomiți,
E inutil să lași în spate știind că n-o să poți să uiți,
E inutil să te mulezi pe fiecare persoană,
E inutil să transformi fiecare secundă-n dramă,
E inutil să faci ceva dacă n-o scoți la capăt,
E inutil să ții cheia care nu mai are lacăt,
E inutilă viața dacă te gândești la moarte,
E inutil filmul după care e scris o carte,
E inutil ce-am scris dacă am scris degeaba,
E inutil să dai replay dacă nu știi cum stă treaba,
E inutil să trăiești în România, știu sigur,
Dar nu e inutil s-o schimb chiar dacă încerc singur.
Nu-ți mai pierde timpul cu lucruri inutile,
Învață să scoți doar ce-i mai bun din tine
Învață să crezi chiar dacă pe aici nu se poate
Și dacă nu-ți permiți fericirea, ia-o-n rate.