Octavian – Versuri.pro

La Teze Materii și Teste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La teze, materii și teste.
Mie gândul mereu neîncetat.
Și parcă vrea să trec peste.
Să le dobor printr-un pas.
Și-n gând mereu îmi pun scopul.
Hey, nu-i atât de greu.
Îmi presez, mintea și corpul.
Să merg în creștere mereu.
Îmi spun profesori întruna.
Tema asta nu-i grea.
Și văd cum trece luna.
Și vine teza mea.
Refren:
Formule, substanțe, ecuații.
Probleme, teste și verbe.
Ani, culturi, populații.
Comentarii, eseuri, proverbe.
Se ceartă haotic prin cap.
Căutându-și pacea.
Războaie și pace fac.
Egipt, China sau Urancea.

Mulțumesc, Iubită Mamă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În căsuța de la țară, pe băncuța de la poartă,
Ștergând ochii cu năframa, o măicuță stă și-așteaptă.
Cine știe câte lacrimi, sunt ascunse în năframă.
Și câtă iubire-ncape, într-o inimă de mamă?
Plânge inima, suspină, de-ai putea să storci naframa;
Griji, nevoi, suspin și teamă, toate le trăiește mama.
Cât efort și câtă trudă, numai tu măicuță știi,
Cât munceai și zi și noapte, să hrănești… să crești copii.
De-ai fi împărat sau rege, președinte, om de seamă,
Ești sărac pe lumea asta, dacă n-ai cui spune… Mamă!.
Domnul a creat pământul, cerul, apele și toamna.
N-ar fi fost desăvârșite, de n-ar fi creat și mama!
În căsuța de la țară, unde am crescut și eu,
Mama stă la gura sobei, de vorbă cu Dumnezeu.
Și o spun cu îndrăzneală, căci prea bine mi-am dat seama:
Cel mai Sfânt cuvânt din lume, după Dumnezeu, e Mama!.

Refren 2 ori.
Mulțumesc, iubită mamă,
Steaua mea din zori de zi
Fără tine îmi este teamă
Că planeta s-ar răci
Te-am secătuit de vlagă,
M-ai crescut, m-ai înflorit
Pentru tine, mamă dragă,
Soarele e-n asfințit

Învață Frate, Matematică, Chimie, Fizică, Istorie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Învață copile, matematică, chimie, fizică, istorie.
Am învățat să spun „te rog”
Am învățat să cer iertare
Am învățat să zbor în vis
Am învățat să dau crezare.
Acum, când stau și mă gândesc
Și-ncerc din nou să-mi amintesc
Realizez că drumul nu e-ncheiat
Mai avem multe de-nvățat.
Și eu, și tu, de fapt noi toți
În fiecare zi a vieții,
Învățăm, reînvățăm,
Să prețuim ceea ce-avem.
Privește soarele și zi-mi
Dacă te-ai întrebat vreodată
De ce e el atât de cald
Cu noi toți, lumea arogantă?.
Privește valurile mării
Și lasă-le să te-nconjoare,
Ascultă plânsul ploii,
Întreabă-te: Le meriți oare?.
Încă învăț..
Mereu voi învăța,
Să prețuiesc comori,
Și-anume: Viața!

Ochii-S Doi și-S Triști, D-Apoi Inima, Singură!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Suntem atât de orbi clipă de clipă
Prea naivi, facem din dragoste risipă
Ne măsurăm iubirea cu banii
Și ne pierdem prostește anii.

AVem dorințe și vise închipuite
Ca-n realitate să fie înfăptuite
Vrem o casă, o viață mai bună,
Dar trăim într-o lume nebună.

Uităm prea des noțiunea de iubire
Suntem ocupați cu iubirea de sine
Egoismul e prima noastră simțire
Și indiferența în loc de zâmbet ține.

Nu mai căutăm suflete-pereche
Iubirea e o poveste prea veche.
Suntem goi și inutili în suflete
Facem din viețile proprii pamflete.

Te am. După pofta inimii.
Te ating. Te miros.
Îmi rătăcesc degetele prin părul tău.
Îmi lipesc inima de pieptul tău într-o respirație.
Îți fur cuvintele de pe buze, îți ghicesc gesturile.
Îți hrănesc poftele nebune.
Te am. Doar întind mâna și te ating.
Toate gândurile ți le știu după sărutarea de aseară.

Atinge-mă… așa cum o faci mereu
Un curcubeu al simțurilor sunt eu.
Sărută-mă… ai buzele așa fierbinți
Frământarea lor mă scoate din minți.
Atinge-mă… deschide-ți inima când simți
Cât de greu e să-mi spui: îmi lipsești.
Deschide ochii, nu e vis, e doar luna plină
Sărută-mă… din nou de noapte bună.
Îmbrățișează-mă… nu scoate nicio vorbă,
În noaptea asta ne retrăim amintirile.
Timpul este blând cu noi, clipa nu e grabă,
Sărută-mi… de pe obraz lacrimile.
Înainte de a merge la școală

O Facem Doamne Toți pe Credincioșii (feat. Pharex)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Așa o facem toți pe credincioșii
Pe internet icoane, rugăciuni postăm.
În viață însă Doamne ca frumoșii
Odată-n an la Paște ne rugăm.
Suntem toți plini de ură, de prostie
Ne place lumea să o judecăm.
Uitând că-n cartea sfântă totuși scrie
Că așa drept noi nimeni nu avem.
O facem Doamne toți pe credincioșii
Însă în inimă pe Dumnezeu nu îl avem.
Și arătând cu mâna.. ei sunt păcătoșii
Uităm că noi mai păcătoși suntem.
Noi am uitat cu toții azi de omenie
Noi am uitat de bogăția sufletească.
Noi am uitat ca adevărata bogăție
A omului e. că el trebu să iubească.
Pharex.
Azi toți se laudă că-s credincioși și că postesc
Și că credința lor e cea mai mare.
Însă în suflete sunt răi toți și urăsc
Și eu mă-ntreb.. asta-i credință oare???.
Azi la biserică se duc din fățărie
Și-și fac și cruce și mătănii bat.
Iar la un om care trăiește-n sărăcie
Nu o să-i cumpere o pâine de mâncat.
Pe internet se bagă toți, se scot, se-njură
Și eu mă mir, de unde-n noi atâta rău.
În viață se ucid, se bat, se fură
Pe internet se bagă toți, se scot, se-njură
Și eu mă-ntreb. ești credincios și crezi în Dumnezeu??.
Căci Dumnezeu ne-nvață să iubim
El nu ne-nvață să fim plini de ură.
Și eu vă spun, ca principalu-i când postim
Nu e ce pui. dar ce iese din gură.
Astăzi suntem cu toții plini de răutate
Chiar de trupește și suntem frumoși
Și eu vă întreb. cum oare fără bunătate
Putem să ne numim azi credincioși??