Nikolay Gumilyov – Toamna
Cer roșu-portocaliu…Rafale de vânt zbuciumăÎnsângerații ciorchini ai scorușului.Alerg să prind calul ce goneștePe lângă sticlăria oranjeriei,În lungul grilajului bătrânului parcȘi a heleșteului cu lebede.Flocos, roșcat, alăturiSe-aține câinele meu credinciosCe-mi este chiar mai scump decâtFratele meu drept,Câine pe care, de-o fi să moară,Îl voi ține minte toată viațaCe-mi va mai fi dată.Bătăile copitelor se-ntețesc,Praful se ridică … Citește mai mult