Maxer

Luminând, lumea ce îmi aparține mie, știu,Privesc zâmbind sihastrul ce va piere într-un târziu.Amărui apus soare ce încălzește umbra saȘi tot mai dulce este ploaia ce în veșnici va cădea.Am ales povârnișuri cu speranța-n prostie,Refăcut-am scopuri sparte și lipite-n poezieȘi am uitat – am uitat să îmi procur biletul careMa va face să pășesc iarăși … Citește mai mult