Matilda Cugler-Poni – Versuri.pro

Durerea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îți mai aduci aminte de-un timp, ce nu mai este?
Mai știi acele locuri, unde ne întâlneam?
Și n-ai uitat-o încă acea dragă poveste
De vecinică iubire, ce-n taină ne spuneam?

Poveste-așa de dulce, șoptită în deseară,
Când păsările cântă c-un glas fermecător,
Când toate-ți par eterne, și flori, și primăvară
Și scumpa ta speranță și junul tău amor!

Cu inima fierbinte și plină de credință
Te-arunci în lume-atuncea și speri că-i birui
Și crezi că pentru tine, prin slaba ta voință,
Chiar legile naturii în cale s-or opri.

O, amăgiri nebune! Când vine toamna rece
Și frunzele pe arbori încet îngălbenesc,
Cum plec atunce toate ca visul care trece
Lăsând numai durere în pieptul omenesc.

Căci numai ea-i eternă; durerea nu se stinge,
Durerea ne petrece prin viață la mormânt,
Purtând pe cap coroana-i de lacrimi și de sânge,
Ca semn al stăpânirii ce are pe pământ.

Iubiți Cu Toții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Păsările cântă pe crengi înverzite,
Fluturii se-ngână de pe flori pe flori,
Tainic trec prin aer șoapte fericite,
Cât cuprinde ochiul, ceru-i făr’de nori.
Dulce primăvară, drag vis de iubire!
La zâmbirea-ți blândă, iarna a plecat,
Cât era de lungă, plină de jălire..
Dar tu ești în lume, răul s-a uitat.
Ce-mi vorbești tu încă de chinuri trecute,
Inimă nebună, uită de dureri
Și de-acele zile în lacrimi pierdute.
N-are primăvara mii de mângâieri?.
N-auzi cum șoptește fiecare floare?
„Amorul domnește acum pe pământ.
O, iubiți cu toții! grabnic frunza moare,
Grabnic se-ntoarnă tot iar în mormânt”.

Răchita

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Grădina-i părăsită. Unde umblam odată,
Nici păsări nu mai cântă cu glasul lor voios,
Pe drumuri creşte iarbă, pe micul iaz înoată
O luntre sfărâmată de timpul nemilos.
Numai pe mal stă încă răchita cea bătrână,
Cu crengile-i plecate spre iazul adormit
Şi ca visând se mişcă, când dureros suspină,
Trecând pe lângă dânsa zefirul rătăcit.
În coaja ei uscată zăresc înc-al meu nume;
O mână mult iubită în dânsa l-a tăiat,
Apoi făr’de credinţă a rătăcit prin lume
Şi numai bietul arbor numele l-a păstrat.
Răchita cea bătrână, de-ar vrea ea să vorbească,
Mult ar putea să spuie din timpul cel trecut;
Cât e de uitătoare inima omenească..
Ea singură o ştie, ea singură-a văzut!

Numai O Clipă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când ai pierdut în astă lume
Orice speranță, orice dor,
Când știi ce grabnic trece iarăși
Tot ce-ai avea în viitor.
Atunci, nu ceri eternitate
De la o floare ce-a-nflorit.
De ea te bucuri cât trăiește
Și n-o mai plângi, de-a veștejit.
Nu ceri credință neschimbată.
Nu ceri amor pân’la mormânt,
Căci știi, că raiul se coboară
Numai o clipă pe pământ.

Ai Plâns

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ai plâns și tu odată?
Eu, zău, nu pot să cred.
Ah! Lacrimi lasă urme
Ce ani întregi se văd.
Un ochi care odată
A plâns de dor și chin,
Mă crede, nu degrabă
Se face iar senin.
Un “ce” fără de nume
Rămâne-n el ascuns-
Dar ochii tăi sunt limpezi:
Nu pot să cred c-ai plâns.

Ce Vrei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ce vrei să fac cu mine?
Eu nu mă pot schimba
Şi cum e a mea faţă
Aşa-i inima mea.
Eu nu pot să plec fruntea
Şi nu m-oi umili,
Chiar împăratul lumii
Cu mine de-ar vorbi!
De văd o mişelie,
Încerc s-o biciuiesc.
Iubirea mea-i iubire.
Urăsc ceea ce urăsc.
Nu pot! Pot toate-n lume,
Să ştiu că mi-i iubi,
Dar mare-ar fi schimbarea.
Eu cred că aş muri!

Din Trecut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În visul nopții câteodată
Văd încă fața ta,
Dar tot mai rar mi se arată,
Încep a o uita.
Acuma nu mai știu cum sună
Nici glasul ce-am iubit;
Vezi, anii care se adună,
De tot mi te-au răpit!
Și din trecuta fericire
Se stinge ca un vis
Și cea din urmă amintire
Și ultimul surâs.

Fratelui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Demult, demult tu nu mi-ai scris;
Măcar nici n-ai gândit
Să mai întrebi dacă trăiesc,
Sau dacă am murit..
O, frate! – anii care trec..
Nu știi că-n drumul lor
Iau ce-i mai dulce pe pământ:
Juneță și amor;.
Dar neclintite lasă-n loc
Iubirile curate,
Iubirea dulce de părinți
Și dragostea de frate?..
Părinții noștri hodinesc
Demult sub piatra rece,
Și lacrimile noastre curg
Zadarnic.. Timpul trece!.
Când mi-a veni și rândul meu,
De-i plânge după mine, –
Că nu mai sufăr să gândești,
Că dorm și că mi-i bine..

Ai Auzit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ai auzit vreodată a lebedei cântare,
Acel cântec de jale, ce-l cântă pân’ ce moare,
Roșind recile unde cu pieptul său rănit?
O, spune-mi, acel cântec vreodată-ai auzit?

Și-apoi ai fost spre seară singur într-o grădină,
Când vântul trist al toamnei încet, încet suspină,
Când soarele apune, când arborii șoptesc
Și vânturile toate tainic se înroșesc?

Și ce-ai simțit atuncea? În piept nu s-a trezit
Un dor fără de nume, adânc, nemărginit?
N-ai fi dat ani din viață pentru aripi ușoare,
Să zbori, să zbori departe și fără încetare?

O, cine-l poartă-n suflet acel dor fără nume,
Nu are fericire, nu are pace-n lume!
Cât e de larg pământul, tot umblă rătăcind,
Nu știe ce dorește și moare.. tot dorind!

Întoarce Înc-o Dată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Întoarce încă o dată spre mine fața ta.
Dă-mi încă o dată mâna, s-o strâng în mâna mea
Și-apoi rămâi cu bine! Tu vezi că eu nu plâng?
Ce vrei? Așa trec toate și stelele se sting.
Pe drumul vieții mele amar, întunecos,
Un scurt moment lucit-a surâsul tău duios.
Eu nu știam atuncea că multe vieți sunt,
Ce nu le-i scris să aibă vr-un bine pe pământ.
Tu nu erai de vină și tu nu m-ai trădat.
O tainică putere pe tine te-a purtat
Și chinurile mele, tot răul ce-ai făcut,
În cartea sorții scrise erau, când te-ai născut.
Mă duc de unde nime nu poate reveni!
Mă duc și-n astă lume nu ne-om mai întâlni.
Nu mă uita cu totul! Moartea-i atât de grea
Când știi, că nici un suflet nu plânge-n urma ta!