Dor de Eminescu, Dor de Limba Română

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

„SUNTEM ROMÂNI ȘI PUNCTUM” –
A spus-o Eminescu.
Văzduhul ține minte,
Cu-arcușul, Porumbescu,
Culege-aprins ecoul și-l cântă apăsat!
Din „PUNCT” țâșnesc izvoare de cântec minunat.
Mă potrivesc la maluri de ape, valul mut
Vuiește dintr-odată –
A Mureș, Olt, a Prut
Curge la vale Nistrul împins de Cer cu-o MÂNĂ
Și-mi POVESTEȘTE AMARUL DIN EL LIMBA ROMÂNĂ.
Căci vin pe El poeme și ode-nvolburate,
Văd și aud: se nalță cuvintele purtate
Și se prefac în cântec, iar aripile lor,
Pe-un portativ de zeghe,
RĂSPUND LA DOR CU DOR!
Un COR SUBLIM DE ÎNGERI IA DORULUI AMINTE
ȘI INTONEAZĂ IMNUL LIMBII ROMÂNE SFINTE,
În timp ce-n malul zării,
îngenuncheați, cuminți,
Smeriți, poeții noștri cu aure de sfinți,
Beau apa lui, se-apleacă și se-nchină,
Căci Nistrul are-n Ceruri o Sfântă rădăcină.
Eu mă cutremur!.. PUNCTUM – O ANCORĂ ÎN GLAS…
NE NEMUREȘTE LIMBA ÎN CER, NU ÎN PARNAS…
„SUNTEM ROMÂNI ȘI PUNCTUM” – l-aud pe Eminescu…
RĂSPUNDE RAPSODIA DIN CER A LUI ENESCU!.

Scrisorile Lui Moș Crăciun

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ascunsă-n somn de mine, în vise mă adun,
Parcă eram eu pusă de bunul Moș Crăciun,
Să îi sortez bilete, scrisori și rugăminți,
Venite de la oameni, nepoți, bunici, părinți.
Nici gând să le fac față, dar vreau totuși să pot.
Dar câte cereri, Doamne, de unde le mai scot?!
La jucării, la dulciuri, la brazi e mai ușor,
Săracii vor avere, bogații mai mult vor,
Bolnavii sănătate, mulți dintre sănătoși,
Vor drepturi, alte ordini, sunt chiar pretențioși.
Cei mici doresc putere, cei mari – mai mari să fie,
O parte însemnată vrea Pace, Bucurie.
În fine, tot ce are Pământul cu-a lui fire
Se cere și se cere, vin cereri în neștire!
Sortez, sortez întruna, nu mă opresc un pic.
Îmi spun în gând: „Iisuse, nu-mi mai doresc nimic!”.
Nu-mi termin bine gândul, când ușa de perete,
Trântită e de vântul, adus de două ghete,
Și zboară-afară totul, scrisori și scrisorele,
Îmi mai rămân pe masă doar două bilețele.
Mă uit în jur speriată, n-am ce să mai adun,
Aștept să fiu certată de blândul Moș Crăciun.
Dar înțeleg deodată, cu vântul ce-a venit
Că cererile toate s-au și îndeplinit!.
Își scoate haina Moșul și Își dă barba jos,
Cad la pământ cu frică: era Iisus Hristos!.
Când mă trezesc, pe masă, pomelnicele mele
Sunt pline de dorințe și cereri bune, rele,
Iar Viii sunt cu morții și Morții-s printre vii..
„Îmi iartă, Bun Iisuse, ce cer. Dă-mi Tu ce știi!”.

Maria Gabor – Versuri.pro

Dor de Eminescu, Dor de Limba Română

Scrisorile Lui Moș Crăciun