Louis Aragon – Versuri.pro

Așchii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Oprește-ți gemetele. Nu-i nimic mai caraghios
Decât un om gemând
De nu cumva e unul care plânge.
*
Mă plimb
Cu un tăiș de umbră în mine;
Mă plimb
Cu o pisică în memorie;
Mă plimb
Cu un mănunchi de flori fanate
Și cu fotografii îngălbenite;
Mă plimb
Cu un veșmânt ireparabil;
Mă plimb cu-o gură cât toate zilele în inimă.
*
Cu cât poemul e mai scurt
Cu atât pătrunde mai adânc în carne
*
Acest poem trebuie alungat
Căci în cetate nu e loc
Pentru exemplele durerii
*
Duceți în altă parte pașii aceștia răniți.
*
Cine spune: Mi-e rău
Îi uită pe ceilalți.
*
Nu e de ajuns să taci:
Trebuie să știi să spui altceva.
*
Blestemată fie planta
Care nu bucură ochii;
Poetul n-are dreptul
Să rămână astfel, fără să-nflorească.
*
Nu există rană
Pe care un pic de fard
Să n-o astupe,
Țipăt să nu se poată încovoia;
Singura crimă este discordanța.

Crima Perfectă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mi-am privit mâinile
Întrebându-mă
Dacă-au ucis
Vreodată.
Întrebându-mă.
Pe cine
Mâinile acelea.
Când
Aceste mâini.
Și unde.
Întrebându-mă
Dacă vreodată.
Cinstit vorbind nu știu
Să răspund.

Trandafir și Micșunea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cel pios ce se ruga,
Cel ateu instigator,
Amândoi o adorau
Pe frumoasa vieţii lor.
Amândoi s-o scape vor
De sub arma ce-o robea,
Cel spre cer năzuitor,
Cel ce nu se închina.
Cine urcă spre zăvor,
Jos la porţi cine pândea,
Cel cu ruga râvnitor,
Cel ce-n rugă nu credea.
Ori chemi ceru-n ajutor,
Ori te-ajuţi cu vrerea ta,
Drumul lor amânduror
O lumină-l lumina.
Cel ce se-nchina cu dor,
Cel ce-n rugă nu credea,
Unică iubirea lor
Ca-ntr-o inimă ardea.
Asta zic, atâta vor,
Să trăiască veşnic ea,
Cel în rugi stăruitor,
Cel ce nu se închina.
Când dă focul în ogor,
Doar smintiţii pot mai sta,
Ei doar se mai pot certa
În prăpădul arzător.
Unul cerului dator,
Altul nu se închina,
Straja negrii închisori
De pe ziduri detuna.
Armele de două ori
Trag de sus cine-o cădea —
Cel cu ruga râvnitor,
Cel ce-n rugă nu credea.
În cătuşe, sub zăvor,
Partea cui e mai sadea,
Şobolanul rozător
Sau îngheţul pe podea.
Cel ce se ruga cu dor,
Cel ce-n rugă nu credea,
Una este soarta lor
Şi durerea lor cea grea.
Ceasul crunt bătu de zor,
Viaţa ambii să şi-o dea,
Cel cu ruga-n ajutor,
Cel ce-n rugă nu credea.
Şi trăia-n credinţa lor
Al ei nume ca o stea,
Din acelaşi sfânt izvor
Darnic sângele mustea.
Un fecior e un fecior
De credea, de nu credea,
Sângele amânduror
Glia dragă îl sorbea.
Ca în anul viitor
Tămâioasa rod să dea
De la cel cu-al rugii dor,
De la cel ce nu credea.
Amândoi să treacă-n zbor
Din Bretania-n Jura,
Vor fi roade, fi-vor flori,
Tril de greier va cânta.
Cântaţi fluiere, viori
Dorul lor care ardea,
Ciocârlii, privighetori,
Trandafir şi micşunea.