Strofa II
Și-mi venea să-i alerg, mama, da’ ce-i alergam!
Că la câte sticle ridicasem
Îi ridicam cu tot cu Logan
Dar nu-mi găseam adidașii și la ei mă gândeam
Că dacă-i am în picioare,-s ca anvelopele de pe Mertzan
Dar am tracțiune spate și am și rezervoru’ plin
Că-mi venea pe țeavă numai bere și vin
Și vin, vin ei doi din urmă
Foarte serioși, dar eu în flegmă mestecam o gumă
Și puneau întrebări ca cei de la trădați
Dar pe mine mă bufnea râsu’, gen Nicu din Galați
Și mi-au pus întrebări, băi tată, da’ câte mi-au pus!
Că începusem a mă simți ca Gina cu pistolu’ uns.
Bună seara, agent Bogdan Mitru, pardon, Mitru Bogdan
Ne scuzați că vă deranjăm la o oră așa de târziu
Noaptea la 4 dimineața, dar îl căutam pe al dumneavoastră fiu
Îmi pare rău că am vorbit așa… dar cum zice bunicu’, trebuie și câte un rachiu.

Refren
Am început de mult să înțeleg, să împing, să trag,
am început cu timpul să bag la cap tot ce fac
și-am început să încep să-mi fac un drum
că adevărul a transformat multe vise-n scrum.
Am început de mult să înțeleg ce vreau să aleg,
am început să merg ușor să nu mai alerg
și am început să casc ochii, nu gura
că sufletul nu mi-l alimentează doar fericirea și ura.
Am început cu timpul să bag la cap tot ce fac,
să am grijă de cei care mă au ca o țintă-n cap,
că m-am înțeles drept cine m-au luat când le-am întors obrazul
și am spus adevărul fără să fac nazuri
că am început de mult să ascult și admir ceea ce fac
dar a trecut prea mult și am rămas tot ancorat.
Am încercat să mă dezleg, să plec, să uit, să fie bine
dar când am căutat capătul lanțului am simțit că n-o să se termine
și am simțit cum în valuri tot mai dese durerea vine.
Am început de mult să nu mai ascult ce spune lumea
că am început să o privesc cu aceeași indiferență ca mahmureala de lunea.
Au doar venin în vorbe, sunt ca niște șerpi
că primești durere de la frați apropiați și tu nu te aștepți
și toți sunteți frați, doar că atunci când sunteți beți.
Am încetat să le mai spun „îmi ești mai mult ca un frate”
când am lăsat vorbele la oparte și i-am pus pe fapte.
Am început să mă obișnuiesc să fiu singur
c-am împărțit răul în două și-am format acel echilibru
care m-a ajutat sau cel puțin așa credeam
c-am trecut până-n prezent prin viață ca o piatră printr-un geam.
Am sfărmat vorbele prin fapte și-am continuat când alții îmi spuneau că nu se poate
și mi-a împărțit viața, proasta, palme una după alta
dar am tăcut luând în considerare că se-ntoarce roata
punându-se în timp pata.
Am dat-o pe un nou început, că adevărul a durut
și pe viitor vreau mai mult că sincer mi-a plăcut
că am tras, am dat și-am luat
am lăsat multe deoparte păstrând doar ce iubeam cu adevărat.

Refren:
Nu vrem război, deci nu vrem nici eroii uitați
Nu vrem să mai îmbrăcăm hainele jegoase de soldați
Nu vrem luptă, vrem pace pe acest pământ
Iar ura dintre frați să rămână doar un simplu gând.
Nu vreți averi, dar vreți să trăiți ca-n State
Aș vrea să vă văd o dată pe toți cu mâinile legate
Nu vreți palate, dar aveți vile luxoase
Nu sunteți murdari, dar aveți mâinile jegoase.
N-am vrut război, dar sunt prea mulți eroi uitați
N-am vrut să îmbrăcăm hainele jegoase de soldați
Voi ați adus lupta când pacea domnea pe acest pământ
Și ura nu apărea în nici un simplu gând
N-ați vrut averi, dar visați să trăiți ca-n State
Proiectul rablă l-am luat în glumă, dar oare fac păcate?
Dacă iau o rablă bună ca să dau în toți și-n toate
Să vă moară neamu’, chiar și posibile nepoate
Netoate, băi frate, că sunteți puși pe fapte
Pe dracu’ că din toate ați făcut un simplu poate
Și cu acel poate continuați din ’97
Că-n 24 din 7 ne alimentați cu bucate
Și ne strângeți lațul provocând numai păcate
Că toate acele 10 porunci sunt uitate
Când acele fapte par a aduce bună dreptate
Voi vreți bani, dar nu știți să țineți în mână o carte
Vorbiți de vise doar când aveți ușile închise
N-ați vrut palate, că ați furat vile luxoase
Umblați în costume, dar aveți mâinile jegoase
Nu stingeți lumina, dar aveți jaluzelele trase