Lexx – Versuri.pro

Concluzii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Din 10 oameni, 9 te mint, totuși nu crezi nimic,
pentru că adevărul nu știi care poate fi.
Doar ura mai salvează demnitatea rămasă,
când iubirea vieții tale te-a lăsat cu ochii-n ceață.
Prezentul e viitorul la care visai în trecut,
timpul a trecut, ai ajuns, dar nu cum ai fi vrut.
Înțelege că această cursă e contra timp,
iar cel mai bun oponent ești tu și trebuie să-nvingi.
Pun pariu că nimic nu va trece fără să lase urme,
chiar dacă-s prea multe rele și prea puține bune.
Oamenii nu pot schimba adevărul, chiar dacă doare,
dar adevărul poate schimba oricând acei oameni.
Aceleași idei de viață care nu s-au conturat,
zero vise și dorințe, că pe toate le-ai ratat.
Ocazii ce ți-au trecut prin față și n-ai observat,
că la un moment dat a fost prea târziu, s-a terminat.
………………..
Trebuie să știi ce să crezi, deschide ochii și vezi,
că nimic din tot ce vezi, nu-i ceea ce crezi.
Nimic din ce visez nu-i real, îmi repet într-una,
dar aș vrea să pot dormi pentru totdeauna.
Trebuie să știi ce să crezi, deschide ochii și vezi,
………………..
Ridică-te din pat și pune-ți o întrebare,
oare e asta calea ta, nu-i pe altă parte?
Nu mă-ntreba, doar tu știi cât ești de aproape,
nu te baza pe vorbe, concentrează-te pe fapte.
Din start pornești spre viitor cu-n singur scop,
ca alte 7 miliarde de oameni de pe glob.
Mult prea distant de orice mă ține pe loc,
trăiesc pentru azi, că poate mâine mă întorc.
La aceeași rutină zilnică obositoare,
și aceleași schimbări radicale plictisitoare.
Credința că poate mâine va fi diferit,
nu-i adevărat, dar e mai bine să fii optimist.
Câteodată pare că totul e o nebunie,
și-ți vine să faci din ea un mod de viață pentru tine,
dar nu ține, dacă ești mai complex de-atât,
și poți să faci orice ce ți-ai pus în gând.
………………..
Trebuie să știi ce să crezi, deschide ochii și vezi,
că nimic din tot ce vezi, nu-i ceea ce crezi.
Nimic din ce visez nu-i real, îmi repet într-una,
dar aș vrea să pot dormi pentru totdeauna.
Trebuie să știi ce să crezi, deschide ochii și vezi,
………………..

Schimbări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Constant încep deja să cred
Și să învăț, de fapt, ce trebuie s-aleg
Să realizez că totu-i mult prea complex
Doar asta înțeleg din ce-am văzut atât de des.
De ce s-aștept, când pot face ceva?
Nu să stau pe loc, atunci când pot schimba?
Dacă-și putea, cu siguranță aș încerca
Dar e prea greu să schimbi mentalitatea.
Ființă umană care s-a format în timp
De parcă am știi totu’, dar totul e nimic
Dacă aș crede tot ce am văzut și auzit
Acum cu siguranță, cred c-aș fi orbit.
Suntem toți victimele unui guvern nedefinit
Și vom ajunge la punctu’ când tre’ să ieșim
Dintr-un stagiu în care doar supraviețuim
Trăim o viață în care murim pentru nimic

Încerc să nu mai privesc în trecut x2
Să fac alte schimbări majore în timp
Nu cred că e deja totul pierdut
Nu mai vreau să schimb absolut nimic

Schimbări de personalitate, de toate
De femei, de conturi financiare, de rate
De prieteni și de cei care te vor mort
Schimbări numai în rău, chiar nu mai suport.
Ajung la concluzia că ne-am întors în timp
Ne omorâm unii pe alții, să supraviețuim
Să fim ce ne dorim, nu mai e ăsta drumul
E ăla care cere să-ți vinzi sufletul.
E plin de oameni cretini, nu le pasă de nimic
Mult egoism, mult prea puțin creștin
Nu rezolvi nimic oricum, la capăt de linie
Se-ntoarce împotriva ta, și karma la tine.
Ferește-te cât mai mult poți de toți
Că-i prea multă invidie de la niște idioți
Care dacă-ar putea, te-ar vinde ca Iuda
Apoi vor dispărea și totu’ se va schimba

Încerc să nu mai privesc în trecut x2
Să fac alte schimbări majore în timp
Nu cred că e deja totul pierdut
Nu mai vreau să schimb absolut nimic

Schimbări prea multe care se îneacă-n mare
Rătăririle tale nu au limitatoare
Concluzii greșite, că suntem ființe umane
Când distrugem tot și nu ne pasă de urmare

Încerc să nu mai privesc în trecut
Să fac alte schimbări majore în timp
Nu cred că e deja totul pierdut
Nu mai vreau să schimb absolut nimic

Îngerii Orașului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu aripile arse toți zboară departe,
Cu inimile frânte, în singurătate.
Vântul bate tare,
Suflete curate, distruse cu răutate,
Sentimentele-s înlăturate,
Fără să-și lase prea multe în spate.
Se-ncurcă-n cer, dezamăgiți de toate,
ăzute pe pământ, le dau dreptate.
Și io-s scârbit de viață și de atâta moarte,
Dar chiar și cu asta aș prefera
Să mai lupte puțin să nu plece așa,
Să nu renunțe, demonii vor câștiga
Și tot ce au tras ei până acum va cădea.
Nu știi cum e să fii mereu în spatele cuiva,
Să-l îndrumi și să-ți spună că nu vrea.
Îngerii orașului, demonii infernului,
Ce a fost sacru nu s-a șters,
Îngeri în Los Angeles.
Poate au plecat, poate nu dar tot aici sunt,
Îngerii orașului, s-au dus, dar n-au dispărut,
Totul a fost bine dar niciodată perfect,
Nu e atât de ușor să arunci un înger în infern.
Demonii ard și-ncep să se ridice-n noapte,
Confuzi, ei vor doar să te inducă în eroare,
Vor să te facă să-ți amintești, ce?
Că îngerul tău s-a ridicat la cer.