Strofa I (Nimeni Altu):
Viața e un labirint, nesemnalizat către calea cea bună,
Banii zici că mă frig dacă-i am pe mână.
Noaptea, îmi e o veche prietenă,
Școală mi-a fost strada, nu te învață școală, crede-mă.
Prieten sunt cu mulți, dar puțini îmi sunt prieteni,
Se duc ca clipele, Codrule, de ce te legeni?
Odihna mi-e străină, de ceva timp de vină,
E grija vieții și nu dorm de parcă-i lună plină.
Câinele mă-nțelege, priviri mă lasă rece,
Și câteodată mintea mea din cap ar vrea să plece.
O perioadă, noi nu ne-am permis o pâine întreagă,
Ne simțeam de parcă ne purta noroc o pisică neagră.
M-au crescut cei bătrâni, știu care e treaba,
Vin dintr-o zonă în care nu-l halim cu sapa.
Și cei mai mulți de-aici, așteaptă să dea tunu,
Frate, scrizeaza planu-i bun, hai să mai facem unul.

Refren:
De mult timp, trec zile multe, și multe-s la fel,
Ne învârtim în același carusel.
Printre beri, lucruri mărunte și seri prin cartier,
Ne învârtim în același carusel. x2

Strofa a-II-a (Dspekt):
Ah, rutina asta parcă tot te roade,
Când perspectiva e greșită, nimic nu te roade.
Normal că-s mulți așa și zilele tot trec la fel,
Indiferent de unde ești, te învârți ca într-un carusel.
În viață urci, cobori, de la pământ cu capu-n nori,
Trăind, observi pe drumul vieții, multe denivelări.
Și pas cu pas înaintezi, speriat să nu te pierzi,
Din ce e nou, dar la final ce vezi?
E că, totul tinde să se repete,
În oglindă, același om, doar cu mai multe regrete.
Și, peste toate astea se adună și timpul ăsta,
Care trece ca frunza prin aer, fuge repede, dispare.
Se pare că secundele astea fac jocul,
În stare să separe în mare parte totul.
În stare să separe în mare parte totul.
În stare să separe în mare parte totul.

Refren:
De mult timp, trec zile multe, și multe-s la fel,
Ne învârtim în același carusel.
Printre beri, lucruri mărunte și seri prin cartier,
Ne învârtim în același carusel. x2

Refren:
Şti cum simţim? D-aici de unde venim,
E ştoul clasic, ne mulţumim cu puţin. x4

Strofa a-II-a:
E România şi şti filmul, e să ai o pâine pe zi,
E mai greu acum decât era când eram noi copii.
E trai decent pentru puţini, cu multe răni,
Ce poate vacanţa prin ţările calde e departe,
Aici e frig şi noapte.
Aici e-o vodka fine, e bine bine,
Poştim ţigări, zicem des „- Să-mi opreşti şi mie „
Aici o prăjitură, e doar de sărbătoare,
Şampanii de revelion şi de Paşte mâncare.
În rest e alcool mult, e un film mut,
E nostalgia timpului ce a trecut.
E viitorul, dar, doar al zilei de mâine,
Sunt tot bătrân dar cu privirea unui câine.
Şi mai sunt ăia mulţi, care nu ne vor,
Fraţii! Vor să uitaţi rămâneţi toţi sub tricolor.
Mai sunt şi răni ce dor, mai sunt şi trecător,
Dar cât rămân, ştiţi că nu pot să merg când ştiu să zbor.

Refren:
Şti cum simţim? D-aici de unde venim,
E ştoul clasic, ne mulţumim cu puţin. x4

Rătăciți prin diferite cartiere-n multe țări,
Uneori ne mai vedem doar prin gări.
Ce-am fi putut să fim n-o să știm niciodată,
Noi nu credeam că destinul o să ne despartă.
Știi, povestea ne face mari, uităm 20 ani,
De parcă tot ce ne doream erau doar bani,
Și nu-i așa?
Ziceam că nu o să ne facă exact ca pe-aia mai mari ce au uitat de Balta Albă.

Înapoi acasă, e prea târziu,
Lumea-i nepăsătoare, acum e prea pustiu,
Facem bisericuțe și la înmormântări,
Că fiecare vine după alte șapte cărări.
Înainte ne distram la băutură,
Acum dacă stăm să bem, fiecare scuipă ură,
În goana proastă după o viață mai bună,
Cred că ați uitat că noi pășteam țigări pe aceeași bordură.

Mai cade unu și se bucură toți,
Zici că-s roboți,
Parcă-i aud cum ne înjură de morți,
De parcă n-ar fi tot ai noștri,
Te faci că n-o știi,
Dar uite cum ne-am separat ca proștii.
Fiecare crede că ceilalți o ard aiurea,
Și fiecare scoate prin cuvinte doar securea,
Nu-i nici o mână întinsă acum, decât să ceară,
Dar nu să te ridice când n-ai nici o para chioară.

Ne scoatem în continuu ochi, ne săpăm gropi,
Ne bucurăm acum că suntem pentru străini robi,
N-ai cu cine să mai împarți un necaz,
Că la probleme acum lumea se tirează acas’.
Când ești sus, sunt toți,
Când ești jos, sunt morți,
Când n-ai nimic, prost,
Când ai ceva, hoți,
Când vrei ceva, pleci,
Când nu ai, te întorci,
Calcă pe cadavre, scapă dacă poți! [x2]

Strofa I:
Printre gânduri scufundat ca ancora,
Când simți mult timp suferința
Vi să mai provoci și altora.
Cine ești tu nu mai contează
Ești om și învață,
Tot ce contează în viață acum e că mai ești în viață.
Privește cerul, soarele, privește plantele,
Privește oamenii ce sunt de fapt diamantele.
Privește timpul ca prieten, nu ca asasin,
Acordă-ți timp ție să te vindeci pe deplin.
Să nu te judeci niciodată că mai ești copil,
Viața-i un dar frumos, al tău și nicidecum un chin,
Să nu pui banii înainte ca să tragi la jug,
Te vei trezi târziu, prea ostenit, într-un amurg.
Să nu te temi s-o iei mereu de la-nceput,
Să pui capăt,
Puterea ta poate distruge mereu orice lacăt,
Să înveți să pleci atunci când n-ai pentru ce sta,
Și să înțelegi odată, că doar viața-i a ta!

Refren:
Trăiește clipa!
Ca și cum e ultima ta clipă,
Și chiar de-ar fi să n-o regreți și să nu faci risipă
De viață fiindcă, suntem toți trecători, ca om,
Te naști, trăiești, zâmbești și mori. x2

Strofa a II-a:
Ăsta-i un mesaj primit de departe,
De unde nu există zi și nu există noapte.
De unde nu există noi cum existăm aici,
De unde semenii noștri „nu mai îi sunt inamici”.
De unde nu există ura și nici conceptul,
De-a face rău cuiva, sadape și cu dreptu.
De unde nu există nevoi, sau oameni ca noi,
Și unde munca nu există pentru vaci și boi.
Caii sunt liberi și totul e armonie,
Gândește-te că toate sunt cum trebuie să fie.
Cum trebuiau să fie și la noi aici pe Terra,
Unde nu exista cândva verbul „a spera”.
La mai bine, nu exista conceptul de mai bine,
De unde venim noi, e tot iubire.
Și misiunea mea de-aici eu mi-am ales-o singur,
Aterizând aici de unde nu exista timpul.

Refren:
Trăiește clipa!
Ca și cum e ultima ta clipă,
Și chiar de-ar fi să n-o regreți și să nu faci risipă
De viață fiindcă, suntem toți trecători, ca om,
Te naști, trăiești, zâmbești și mori. x2
Trăiește clipa!