STROFA I:
(Kazi Ploae).
Adesea mecanic, atins de aripa unui phoenix stupid
Între pământeni, palid, e vraja, visurilor noastre
Contrastând cu cătușele de diamant, ereditar,
Degete de evantai, stai calm, n-are sens
Să te agiți, tic tac, mori încet, nu știai?

STROFA II:
(Dragonu’).
Cine poa’ să-mi zică, încotro se-ndreaptă lumea asta mică,
Viața pare lungă dar e doar o clipă,
Și la sfârșit sper să nu ne fie frică,
Că tot ce faci plătești, că toți cei dragi pălesc,
Nu ești în stare să vorbești, să faci un gest firesc,
Să-ți zici în cap: „trăiesc”, uită-te-n jur, ce vezi?
E un miracol imens da’ tu vezi un spectacol pervers.

STROFA III:
(Bean MC).
Undeva pe Wikipedia, sub poza lui Țuțea,
Ai să găsești interesant unde se duce mintea,
M-am tot întrebat, pe înțelesul meu,
Că eu-nțeleg mai greu, am dat de paradox,
Kazi zice: „Dumnezeu”, da’ și build-ul ăsta-i paradox,
E confirmat, e rupt, dar îți place, îl suporți,
Jumătate pentru vii, jumătate pentru morți.

REFREN:
(Kazi Ploae).
Într-un joc nejucat, fur destinului pași,
Pe tăcute mereu, pentru sufletul meu,
Zgomot, zgomot, zgomot, zgomot pentru sufletul tău.
Over and out,
Cristescu Naum.