Jurca Marinela Florina Vitelaru Loredana NicoletA. – Versuri.pro

Stăteam Lângă Poteca, În Serile Târzii - Partea 3

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu-i vreo dragoste mai mare, precum cea care ţi-o port
Pot şi inima din mine, dragul meu ca să mi-o scot.
Chiar şi-aşa eu te-aş iubi, desenat mi-eşti pe retină,
Căci tu vezi cu ochii mei şi mi-e inima la tine.
Fiu de codru, rătăcit, între doruri care dor,
Flori de colţ au înflorit, oare simţi mirosul lor?
Strigă-mi numele în munţi, sus pe-o stâncă să răsune
Chiar de ceru-i înorat şi începe rău să tune.
Că nici ploaia, nici furtuna, urma nu ţi-o va spăla,
Şi eu puiule cu drag, am să vin pe urma ta.
Tu m-aşteaptă la cascadă, c-am să vin, nu zăbovesc
Că îmi eşti iubirea vieţii, doar pe tine te iubesc.
De-ar seca apa în ea, frunza dac-ar rugini,
Chiar de-i vânt, chiar de-i furtună, eu la fel, tot te-aş iubi.
Nu-i vreun munte prea înalt, ca să stea în calea mea,
Eu am să învârt şi munţii s-am să vin în calea ta.
Dragul meu, câtă durere, eu în suflet tot adun,
Ştiu. Şi tu la fel ca mine, sufletul de dor ţi-e scrum.
Ce va fi cu soarta noastră? nu ştiu eu, nici tu nu ştii,
Dar îţi jur pe cer, pe lună, că mereu te voi iubi.
Poate-ai să mă dai uitării, sau deja tu m-ai uitat,
Dar ca mine-n astă lume, dragoste cine ţi-a dat?
N-ai să mori nicicând iubite, te-am făcut nemuritor,
Prizonier în poezie, ce le-am scris cu-atâta dor.
Te-ndoiai de-a mea iubire, mult ai stat nedumerit,
Dintre mine, dintre tine, cine mai mult a iubit?
Vezi iubite cum e viaţa? un pahar plin de amar,
Eu de-aş mai trăi o viaţă, tot spre tine aş veni iar.
Că nu vreau altă iubire, chiar de-am plâns şi-am blestemat,
Că doar într-un colţ de lume, dragostea, eu mi-am aflat.
Voi purta mereu în suflet, codrul vechi şi-mbătrânit
Şi cascada curgătoare, lângă care ne-am iubit.
Chiar de-am plâns târziu în noapte, şi-amarnic am suferit,
Doar pe tine-n astă lume, doar pe tine te-am iubit.
Ce e dragoste curată, doar cu tine am aflat,
Când în codru-mbătrânit, gura tu mi-ai sărutat.
Cum să pot uita iubite, când de mână m-ai luat
Şi cu ochii tăi cei blânzi în ai mei tu te-ai uitat.
Căci sunt suflete pereche, tu, mi-ai spus şi te-am crezut,
Dar pe urmă-ai dispărut şi-amarnic m-a durut.
Ai crezut că-i doar un joc, joc al frunzelor în vânt
Dar durerea-am dus-o eu şi nu-i zi ca să nu plâng.
Îmi cereai să nu dispar, într-o lume doar a mea,
Şi să-ţi stau mereu alături, fiindcă-ţi sunt iubirea ta.
Dar cu tine-am învăţat, tu mi-ai fost o lecţie-n viaţă
Că iubirea te doboară, dar tot ea te şi înalţă.
Eu uitasem să visez, să mai sper la vreo iubire
Dar ai apărut, din vis, fără să-ntrebi şi fără de ştire.
Ai spus să mă-ncred în tine, că îmi eşti iubirea pură,
Şi cu dragoste stârpeşti, tot ce-a fost durere, ură.
M-ai găsit îngenunchiată şi cu lacrimi de necaz
Tu mi-ai alungat tristeţea, mi-ai pus zâmbet pe obraz.
Pentru asta te iubesc şi te voi iubi mereu
Că-n momente de tristeţe, ai fost pansamentul meu.
Reciproc ne-am plâns durerea, eu a ta şi tu a mea,
Astăzi e doar amintirea, tu cu-a mea şi eu cu-a ta.

Stăteam Lângă Potecă, În Serile Târzii - Partea 2

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cândva zburam cu vântul, prin codrul legănat
Și ne-ngânam iubirea, sub cetina de brad.
Dar a venit apusul, peste iubirea noastră
Și amintirea-n suflet, e-atât de dureroasă.
Stăteam lângă potecă, în serile târzii
Căci dragostea-mi purtai și te-ndemna să-mi vii.
Ce ne-a apus iubirea și unde s-a pierdut?
Desculță merg s-o caut, în dureros trecut.
Chiar de-va fi cărarea, plină de maglură
Chiar și-n genunchi voi merge, în noaptea cea azură,
Te voi striga mereu, va răsuna și valea
Până dragul meu, vei auzi chemarea.
Sub bolta înstelată și luna plângătoare
Că stelele-s perechi, iar ea pereche n-are,
Plâng ochii mei în noapte, și nu mai vreau să plâng,
Dar ești așa departe, te am numai în gând.
Mi-e blestemată soarta, pecetea-i pe destin
E crucea mult prea grea, de ce atâta chin?
Nu am cerut prea mult, de la această viață
Decât un pic iubire, fărâmă de speranță.
Dar cine să m-audă, când ceru-i pustiit?
Și când destinul meu, prin lacrimi e cernit.
Așa mi-a fost înscris, mie, -n cartea vieții
Să nu am fericire, doar lacrima tristeții.
Să-mi plâng mereu iubirea, cu lacrimi de cristal
Tristețea să-mi tot vină, ca apa în aval.
Să nu-mi găsesc odihnă, să plâng noapte de noapte
Să mă usuc de dor, fiindcă îmi ești departe.
Precum floarea de colț, e și iubirea noastră
Iubite-nchide ochii, și spre ea te înalță.
Să nu-i rupi petala, ci udă-i doar tulpina
Cu lacrimile tale, s-o mângâie lumina.
Și de-o cădea omătul, iar frunzele-i îngheață
S-o rupi din vârf de munte, la pieptul tău s-o ții.
Să îi vorbești în șoapte, cum ți-am vorbit eu ție,
Când orologiul zace și nopțile-s pustii.
Clepsidra zace spartă, în cioburi mii și mii
Vom fi noi împreună, te-aș întreba, dar știi?
Destinul nostru-i sumbru și-ncătușați ne ține
Tu nu îmi ești aproape, eu nu sunt lângă tine.
Dar poate-n cartea vieții vom scrie împreună
Pe vechile poteci, ne vom plimba de mână.
Sau poate vom rămâne, doar triste amintiri,
Parfum de liliac al triștelor iubiri.
Dar pân-atunci iubite, te rog încă odată
Să vii în visul meu, în noaptea înstelată.
Dintr-un sărut pe buze, tu să m-adormi ușor
Eu gura să-ți sărut, puiule cu dor.
Să-ți lași lacrimi să curgă, alean de vise moarte,
Ne spele-ntristarea, distanța ne desparte.
Pasul tău grăbit s-ajungă, ca o căprioară-n noapte
Cum sunt eu în al tău vis, fiindcă îmi ești aproape.
.. CONTINUAREA IN PARTEA 3.
Autori :Jurca Marinela Florina&Vitelaru Loredana Nicoleta.
14:09:2013

Stăteam Lângă Poteca, În Serile Târzii - Partea 1

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când singură voi fi pe-al vieţii drum
Şi la răscruci, cu soarta şi destinul
Să vii din mână să îmi smulgi pocalul
Din care beau amarul şi veninul.
Şi când şirag de lacrimi, brăzdează al meu obraz,
Din codrii cei înalţi, tu pasul ţi-l îndreaptă
Cuprinde-mă la piept, priveşte-mă în ochi
Şi să nu mor, tu spune-mi că-ţi sunt dragă.
Şi când furtuna vieţii, m-aruncă la pământ,
Şi frunze ruginite, zidesc al meu mormânt,
Tu să nu laşi iubite, iubirea să ne moară
Vino că te-aştept, la fel ca odinioară.
Eu nu vreau rugăciuni, la cruce să-mi rosteşti
Te vreau cât încă-s vie, te vreau să mă iubeşti.
Căci eu te vreau alături, cât inima îmi bate
Scurtează tu distanţa, hăul ce ne desparte.
Şi de-va fi să mor, în lunga-ţi aşteptare
Iubite mă îngroapă, la apa curgătoare
Cascada, fie-mi cripta, sub care odihnesc
Prin apa care curge, să-ţi spun un „TE IUBESC”.
Să nu-mi dai mângâiere numai prin cuvânt,
Scriindu-ne în versuri, trăirea dureroasă.
Şi vino să reluăm, de unde am lăsat,
Iubirea, că-i frumoasă.
De la apus la răsărit, să zboare fericirea
Iar la cascadă, nu mormânt, ci să scăldăm iubirea.
Pe-o aripă de vânt, aştept măcar o şoaptă
Vreau glasul să-ţi aud, ca inima să-mi bată.
Poate m-ai dat uitării, m-ai îngropat tu oare?
În codrul cel bătrân, la apa curgătoare?
Că nu-mi găsesc odihna, am ochii plin de lacrimi
Un suflet răvăşit şi măcinat de patimi.
De chiar m-ai dat uitării, nu-mi plânge la mormânt,
Şi nu-mi trimite şoapta-ţi, pe adieri de vânt.
Aruncă-n apa o creangă, o cetină de brad
Că te-am iubit ca viaţa-mi, fiindu-mi atât de drag.
Când de tristeţe codrul, te cheamă să-i vorbeşti
Caută-vei urma mea, strigând, „IUBITO-MI EŞTI?”
Îţi va răspunde frunza, ce freamătă uşor
Sub talpă-ţi sunt iubite.. că m-am uscat de dor.
Să-ţi sprijini tâmpla ta, de-o edera bătrână
Cânt codrul cel bătrân, iubirea ţi-o îngână.
Şi măcinat de vină, că-i fost un zid de piatră
Să nu blestemi iubirea, că nu-i ea vinovată.
Te du în lumea ta şi lasă-mă să zac,
Cu-a mea tristeţe mută şi singură-n pământ.
Te-am aşteptat iubite, în fiecare clipă
Când singură am stat, doar cu tine-n gând.
Nu ţi-am venit în zbor, căci am doar o aripă
Bătaia mea de suflet.. şi aripă mi-ai fost.
Eu ţi-am lăsat-o ţie, când dor ţi-o fi de mine
Să vii să mă iubeşti, dar ai uitat ce-a fost.