https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/jose-saramago-in-insula-uneori-locuita https://versuri.pro/jose-saramago-in-insula-uneori-locuita#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81110 →]]> În insula uneori locuită ce suntem,
sunt nopți, și deznopți și zori, când nu-i nevoie să murim.
Atunci știm tot despre ce a fost și despre ce va fi.
Lumea apare definitiv explicată,
ne umplem de seninătate, iar vorbele singure se traduc.
Apucăm și înălțăm în mâini un pumn de țărână. Cu blândețe.
În el se cuprinde tot adevărul suportabil: conturul, voința și limitele.
Atunci putem zice că suntem liberi,
cu pacea și surâsul celui ce se recunoaște,
revenit din periplul său în jurul lumii,
energizat, pentru că s-a nutrit cu suflet până în măduva lui.
Să liberăm încet pământul. Să-i liberăm încet minunile:
apa, piatra, rădăcinile.
Viața e deocamdată fiecare dintre noi.
Asta e suficient.

]]> https://versuri.pro/jose-saramago-in-insula-uneori-locuita/feed 0 https://versuri.pro/jose-saramago-trecut-prezent-viitor https://versuri.pro/jose-saramago-trecut-prezent-viitor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81111 →]]> Am fost. Dar ce am fost nu se mai vede:
o pulbere mi-acoperă obrazul
cu mii de straturi, peste zeci de chipuri
ce-ascunse timpul şi-ngropă talazul.
Mai sunt. Dar ce mai sunt nu-i lucru mare:
o broască ce-a fugit din broscărie
şi înţelege, tot săltând spre zare,
că nu-i chiar moartă, însă nici chiar vie.
Rămân doar întrebări şi vagi speranţe:
cam în ce chip m-oi aşeza-n final?
orăcăind oraculare stanţe?
sau revenind în iazul ancestral?

]]> https://versuri.pro/jose-saramago-trecut-prezent-viitor/feed 0