Moldova, țara cu minuni
Acolo unde îți fură ce aduni
Acolo unde cel ce-ți vrea bine te ajută în agricultură
Ca un deputat cu un mic gest să te fure
Însă mai este o scăpare
Că Moldova e încă o floare
Care ne iartă și ne spală cu ploi și usucă cu soare
Și-ți mai spun încă un lucru, frate
Întoarce-te pe drumul drept și nu fa păcate
Că Moldova are nevoie de viitor să scape.

Moldova, un loc frumos
Hai să ne ridicăm de jos
Și să-i punem pe deputați
Să asculte ce strigați
Să ne facă viața să nu ne doară
Cum ne-a durut ce-a făcut o cioară (Voronin)
Și nu vorbesc de rime, frate
Că Moldova are flori curate
Eu vorbesc cu adevărat
Că deputații stau într-un guvern de rahat
Pentru că doar banii-i au în cap
Și adevărat vă vorbesc
Că și eu am să cresc
Și am să vă dovedesc
În ce lume trăiesc
Și am să mai fac versuri din plăcere
Nu ca alții pentru avere
Pentru mine e satisfacție, vere.

Moldova, țara cu minuni
Acolo unde îți fură ce aduni
Acolo unde cel ce-ți vrea bine te ajută în agricultură
Ca un deputat cu un mic gest să te fure
Însă mai este o scăpare
Că Moldova e încă o floare
Care ne iartă și ne spală cu ploi și usucă cu soare
Și-ți mai spun încă un lucru, frate
Întoarce-te pe drumul drept și nu fa păcate
Că Moldova are nevoie de viitor să scape.

Nouă ne trebuie cineva să ne scoale
Că ei ne cred animale
În țară nu e nimeni prost
Doar a uitat să se ridice de jos
Vorbele lor nu au rost
Și hai să nu fim ce am fost
Adică să ascultăm ce zice un prost
Un deputat a ajuns să fure de la el din sat
Poate chiar sunt mic
Dar știu ce zic
Și vreau să vă ridic
Să nu stăm pe pământ
Și doar ascultând
Și să vorbim doar în gând
Și văzând cum banii zboară-n vânt
Și mai este o vorbă, frate
Să nu uiți să-ți faci dreptate
Fă-te mai dur, frate.

În lume ați plecat
De copii ați uitat
Ați plecat în lume mare
Și ați uitat de al Moldovei soare
Uitând de țară, nume sau prenume
Și spun că-s glume
Știu că să faci bani nu-i ușor
Dar mai greu să ai un dor
Și în inimă un gol
Ai uitat să speli, să maturi
Și de cei care îți alături.

Ai plecat acolo cu inima frântă
Crezând că tot ce zboară se mănâncă
Însă să știi că totul nu-i așa de ușor
Să lupți cu viața și cu un dor
Ai plecat cu fața înainte
Uitând ce viața îți promite
Zile cu ploi sau însorite
În viață să nu alegi calea mai ușoară
Că pe urmă poți să te doară
Dar fă ceva
Întoarce-te în țara ta
Și stai lângă ai tăi copii
Că numai așa vor avea bucurii
Și mai uită-te la ai tăi părinți
Care stau la fereastră cuminți
Cu fețele de sfinți.

În lume ați plecat
De copii ați uitat
Ați plecat în lume mare
Și ați uitat de al Moldovei soare
Uitând de țară, nume sau prenume
Și spun că-s glume
Știu că să faci bani nu-i ușor
Dar mai greu să ai un dor
Și în inimă un gol
Ai uitat să speli, să maturi
Și de cei care îți alături

M-aș dori o viață mai frumoasă,
Să mai stau ca ai mei părinți în casă,
Să-mi povestească prin ce-au trecut
Și greutățile cu care ne-au crescut.
Să-mi mai povestească de copilăria lor,
Căci nu stăteau la calculator,
Cum fac azi peste este jumate de popor,
Care nici o noapte nu o dorm.
Să nu zic de alții, dar să privesc la mine,
Care se uită zilnic la filme
Și o zi întreagă atinge o minge,
Cu gândul că în viitor va învinge
Pe un teren mare și spațios,
Pe cei ce mereu îi dădeau jos
De pe locul cel mai frumos.

Eu am o viață, nu am zece,
Care repede pe lângă mine trece.
Bucuros aș fi dacă aș zâmbi,
Mai des sau în fiecare zi.
Dar nu plâng când mie rău sau bine,
Că timpul trece pe lângă mine.
Nu plâng de bucurie sau tristețe,
Căci viața al naibii de repede trece.

E greu să privesc în trecut,
Încă de când m-am născut.
Mi-a plăcut să fac ceva,
Fotbalul a fost alegerea mea.
Făceam năzbâtii cât alții zece
Și trecea prin picioare un fulger rece,
Căci rușinos am fost,
Dar am învățat să mă ridic de jos,
Să nu mă mai simt prost,
Dar să nu uit de al meu frate,
Care m-a ajutat în toate,
Și o soră mai mică,
Care e gingașă ca o bobonică,
Dar să nu uitați că o viață aveți
Și trăiți cum vreți
Și bucurați-vă de ce aveți!