Ion Rata

Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată,Iar vântul svârlă-n geamuri grele picuri;Şi tu citeşti scrisori din roase plicuriŞi într-un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,N-ai vrea ca nimeni-n uşa ta să bată;Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,Să stai visând la foc, de somn să picuri. Şi eu astfel visez din jet de gânduri,Visez … Citește mai mult