Ion Bănuţă – Versuri.pro

Flori de Rouă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Fânul fu răzbit în vară
de o coasă milenară.
Mai rămase-un fir, sau două.
Dăruindu-le cu rouă,
noaptea se pierdu în zori,
răsădind în urmă flori.

Cu Dante Prin Infern

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

M-am dus o clipă în Infern,
în bolgiile-adânci, dar Dante,
ce zugrăvi în vers etern
escroci, şi papi, şi duci, bacante,
pe când mă însoţea, în pas uşor,
şi-i povesteam de Hitler, negru nor,
se-nvârteji-n coroana lui de laur
şi-mi spuse: – Astfel de balaur
mi-a întrecut şi mie-nchipuirea,
dar deapănă-ţi, amice, povestirea!
– Pe feudalii tăi, părinte,
i-ai pus la stâlp, şi iadul îi desfată
cu smoală neagră şi fierbinte,
dar ei nu sunt decât copii în vată,
părinţii lor acuma s-au născut!
Ciudat! Să aibă taţii fiii în trecut!
Au ars cuptoarele, pe întrecute,
şi mii de oameni s-au sfârşit în vânt,
privind sticlos la şirul lung de brute.
Se răscula şi recele pământ!.
Şi mă uitai cu scârbă-n vechea ladă,
ce-o iau în seamă numai cronicarii.
Pe tronuri mari de oase: Hitler, carii,
ce rod mărunt, căci vremea i-a mutat din lemn
în ţeasta lui, să toace crudul semn
ce-a-ncins amarnic fruntea omenirii.
Dar, când umblam pe vântul pustiirii,
O pajură cu moartea-n aripi blege
veni din Bonn, scheletul să-i închege.
Os lângă os şi gheară lângă gheară,
să-i dea din nou puterea ei de fiară,
şi crucea strâmbă, înecată-n ură,
să verse-n lume cea mai neagră zgură!.
Pe când priveam la Hitleri noi şi vechi,
mi s-a părut ca Dante s-a urnit din lut,
strigând: «În cartea de atunci n-au încăput,
şi filele sunt roase şi străvechi».
Prietene! Să mergem! Turmei de tâlhari
să-i fim în veacul XX slăviţi gropari!
Din tobele iubirii şi-ale urii
să cânte apele şi trubadurii
şi să răscoale munţii-ncremeniţi de veci,
să fie furnicar de oameni pe poteci,
şi trăsnetul cumplit să se prăvale,
să-ngroape crima-n marşuri epocale.

Fata Mea cu Păr de Ceai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Fata mea cu păr de ceai / vino iar la mine, stai! / Să te-apropii, ... →

Marea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În farmec, despletită,
din mii şi mii de valuri,
sărutul vechi, de vrajă
l-aruncă-n dar pe maluri.
De faldurile mării,
de gingaşul sărut
se-mbată mii de oameni,
cerându-l cu-mprumut.

Sfioasele Pădurii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O! Lăcrămioarele-s sfioase,
furând din cer argintul lunii.
Şi soarele, uitând poiene,
stârnindu-şi acele minunii
cu vorbe albe şi viclene,
pădurea verde o descoase:
– De ce-ţi sunt fetele sfioase?.
Pădurea tace, le ascunde,
şi astrul nici nu ştie unde.

De S-a Copt Caisul…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De s-a copt caisul - / de cer și dogoare - / iau din el, ... →

Reverie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Toamna mi-a bătut în ușă
într-o noapte solitară,
și văzduhul din pădure
l-am găsit cu frunza rară.
Întâlnii ciocănitoarea;
își bătea de codru ciocul
și, zburând din zare-n zare,
parcă-și încerca norocul.
Ciocul ascuțit, de fildeș,
codrul îl face să răsune.
Numai veverița-n grabă
strânge slavă și alune.
Prins de liniștea pădurii,
mă-mbătai de cer în seară,
și spre frumusețea lunii
înălțai, de-argint, o scară.

Toamna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Fără vrere, fără vină,
mă aflai în miez de toamnă.
Dulce ești, cumplită doamnă!
Bruma grea, diamantină
a tăiat cu mii de seceri
frunzele de pe cărare,
poticnindu-le de zare.
Să mă-ncumet în petreceri?
Ori să scot, din foi de jale,
vremea care-mi fură anii,
cum scot peștii atamanii
de sub apele domoale?!.
Alergai pe-un drum de sită
după-un dram de primăvară,
ce cu viața se măsoară
și cu clipa infinită.
Mai pe drum, mai prin sulcină,
mă aflai în miez de toamnă.
Dulce și cumplită doamnă,
nu-mi căta la ani pricină!

În Pădurea Fermecată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De-ți prinzi toamna toată-n păr – / Sub rugina clătinată – / Te aștept, plutind ... →