https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/giacomo-leopardi-pana-la-luna https://versuri.pro/giacomo-leopardi-pana-la-luna#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=49391 →]]> O, lună grațioasă, îmi amintesc,
Că, în urmă cu un an, tot pe colina asta,
Am venit plin de suferință să te privesc.
Iar tu atârnai atunci deasupra pădurii
Și, la fel ca acum, luminai frumoasă.
Dar, ceața și geana tremurândă de plâns
Din coșul lacrimilor mele, în ochii mei
Sunt chipul tău necăjit,
Viața mea, la fel și acum; nu și-a schimbat traseul,
Delicata mea lună dar
Memoria mă ajută să cunosc vârsta durerii mele.
Oh, cât de recunoscător sunt.
În tinereţea noastră, când există
Speranță ne urmăm drumul vieții fără să ne gândim
La trecut.
Și mai trist este acest lucru căci face neliniștea să reziste.
Alla luna.
Giacomo Taldegardo.

]]> https://versuri.pro/giacomo-leopardi-pana-la-luna/feed 0 https://versuri.pro/giacomo-leopardi-noaptea-petrecerii https://versuri.pro/giacomo-leopardi-noaptea-petrecerii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=49392 →]]> Dulce și senină este noaptea și fără vânt,
Și liniște pe ulițe și în mijlocul grădinilor.
Luna se odihnește și din depărtări luminează,
Tăcută, fiecare munte. O, doamna mea,
Deja fiecare potecă tace iar printre draperii,
Arar zărești aprinsă o lampă nocturnă;
Dormi, acel somn adânc te-a ademenit
Și e pace în dormitorul tău, și nu se apleacă
Să vindece pe cineva, și nu știi sau nu te gândești
Câte răni mi-ai deschis înlăuntrul pieptului.
Tu dormi, eu privesc acest Rai, care este atât de curat,
Îl văd, mă încumet să-mi iau rămas bun,
Și de la natura străveche, semeață.
Ceva ce m-a lăsat fără suflare.
Neg, îmi spun, chiar și speranța o neg.
Ochii tăi nu strălucesc decât atunci când plâng,
Această zi a fost solemnă, acum joacă-ți jocurile,
Odihnește-te, și poate îți amintești în somn,
Într-un vis, câte astăzi ți-au plăcut și câte
Mi-au plăcut mie, asta sper,
Să apar la tine într-un gând. Între timp întreb:
Câte despre trăire, rămân aici pe pământ.
Mă cufund, plâng și tremur.
Oh, zile îngrozitoare
Într-o epocă atât de vie! Apropo:
Nu departe aud cântecul solitar
Al clovnului care râde noaptea târziu,
După distracții, în sărăcăciosul lui cămin;
Și cu mâhnire inima mea se ghemuiește
Și mă gândesc cum trece viața,
Și aproape nicio urmă nu lasă.
Aici a evadat lumea,
Într-o sărbătoare legală și într-o zi de sărbătoare legală.
Se întâmplă vulgar să ne ia timpul,
Fiecare vârstă umană.
Acum unde este sunetul
Dintre acele popoare antice? acum unde este strigătul
Strămoșilor noștri celebri și al marelui imperiu
Despre Roma aceea, și armele și cântul?
Ce s-a întâmplat cu pământul și cu mările?
Totul este o pace inconștientă și totul este adormit,
Lumea e „beată” și mai mult decât atât, nu gândește.
La prima mea vârstă fragedă, când așteptam
Nerăbdător o zi de sărbătoare ori o petrecere,
Totul era mort, eu îndurerat vegheam
Cu capul așezat între pernele moi, și auzeam
Un cântec care venea din josul potecilor
Îndepărtate ce te ajuta să mori încetul cu încetul,
În același fel ca tine acum, îmi stingea sufletul.
La sera del festa.
Giacomo Leopardi.

]]> https://versuri.pro/giacomo-leopardi-noaptea-petrecerii/feed 0