Refren 1
Poate unu nu știu cum
La oraș o avut drum
Și-o văzut din întâmplare
Pe cel mic sau pe cel mare.

M-apropiai de moșneag
De ce plângi, omule drag?
Cum să nu plâng, el răspunde
Și fața-n palme și-o ascunde.

Refren 2
De copii n-am nicio veste
Că de când și-or luat neveste
Prin curte nu-i mai adun
Nici de Paști, nici de Crăciun.

Cu fața înlăcrimată
I-am zis: Sărut mâna, tată!
Sunt băiatul tău cel mic
Apoi n-am mai zis nimic.

Refren 3
Lacrimile și durerea
Îi slăbise revederea
Dar glasul meu l-a dat gata
Doamne, ce mai plângea tata!

Așezându-ne la masă
Mi-a spus ce era pe-acasă
Plâns și frânt de oboseală
I-am dormit tatei în poală.