https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/geo-bogza-plans-cu-stanci https://versuri.pro/geo-bogza-plans-cu-stanci#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88660 →]]> Hebdomadar, eu plâng cu stânci,
destrămări,
zguduiri.
Rombic la margini de pământ,
sufletul pipăie
vârfuri de vânt.
Blestemul înțeapă,
Dumnezeu curge și se împrăștie pe jos,
Helas, suflet de om nebulos.
Ochii pun petice,
dureros de prismatic privesc,
rătăcesc,
iar sufletul sub univers
cum omul sub cobiliță.
UNU, an. I, nr. 4, iulie 1928

]]> https://versuri.pro/geo-bogza-plans-cu-stanci/feed 0 https://versuri.pro/geo-bogza-nu-credeam-sa-nvat https://versuri.pro/geo-bogza-nu-credeam-sa-nvat#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88661 →]]> Fără frumusețea ta, frumusețea lumii e scrum și cenușă.
Fără brațele tale, brațul oricui e pentru mine lat de spânzurătoare.
Trăiesc numai ca să măsor, în fiece clipă, neîndurarea morții.
Fără ochii tăi, ochii mei nu văd decât întuneric,
Nimic nu mai are glas, stinsă e orice lumină.
Ce grea e moartea într-un univers care el însuși moare.
Fără numele tău, numele meu numește neantul,
Vânăt urcă din adânc valul mării, urlându-și disperarea.
Fără frumusețea ta, frumusețea lumii e scrum și cenușă.

]]> https://versuri.pro/geo-bogza-nu-credeam-sa-nvat/feed 0 https://versuri.pro/geo-bogza-orice-om https://versuri.pro/geo-bogza-orice-om#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88663 →]]> Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un
izvor de adâncă tristețe.
Orice om pe care l-am iubit și nu pot să-l mai iubesc,
înseamnă pentru mine un pas spre moarte.
Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.
Voi, cei care știți că meritați dragostea mea, aveți grijă
să nu mă ucideți.

]]> https://versuri.pro/geo-bogza-orice-om/feed 0 https://versuri.pro/geo-bogza-motto https://versuri.pro/geo-bogza-motto#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88664 →]]> Totul mă chinuia atunci, faptul că aveam zece degete
în loc de o sută, sau mai bine unul singur, putând
să se prefacă în fulger,
că trebuia să calc pe pământ în loc să zbor, sau mai bine
să mă aflu într-o mie de locuri deodată.
Totul mă chinuia atunci, dragostea dintre bărbat şi femeie,
pe care eu aş fi vrut-o altfel, suprapământească,
o întâmplare fantastică, la care să ia parte oceanele, şi
nebuloasele, cu toată întinderea şi profunzimea lor.
Deznădăjduit eram şi plin de o cruntă revoltă împotriva
mizerei condiţii umane,
visând mereu flăcări mari, apocaliptice, care să prefacă
în scrum sărmanele noastre fiinţe nedesăvârşite şi
vulnerabile,
tânăr neîmblânzit, haotic, revoltat mai întâi de destinul
biologic al lumii.

]]> https://versuri.pro/geo-bogza-motto/feed 0 https://versuri.pro/geo-bogza-cantec-de-revolta-de-dragoste-si-moarte-iv https://versuri.pro/geo-bogza-cantec-de-revolta-de-dragoste-si-moarte-iv#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=47539 →]]> Adu-ți aminte revolta, nostalgia, lumina
marilor bulevarde
adu-ți aminte radiografiile, exasperarea,
jocul violent de artificii,
și vorbele de piatră vânătă care îmi
distrugeau buzele la douăsprezece noaptea
când știam că ești fecioara galbenă rudă
cu toate dezastrele dragostei
așa cum valurile fierbinți ale simunului
sunt rudă cu nebunia lentă a orașelor africane
și drapelul alb care se ridică deasupra
orașelor asediate, cu paginile pline de sânge
ale istoriei.
Fecioară galbenă rudă cu nebunia, cu sinuciderea
și cu celelalte privilegii violente
ale dragostei și ale biologiei
așa cum ochii măriți de groază ai marinarilor
sunt rudă cu valul uriaș care
în ultima clipă le înghite corabia.

]]> https://versuri.pro/geo-bogza-cantec-de-revolta-de-dragoste-si-moarte-iv/feed 0 https://versuri.pro/geo-bogza-ioana-maria-au-fost-dimineti https://versuri.pro/geo-bogza-ioana-maria-au-fost-dimineti#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=47556 →]]> Ioana Maria au fost dimineți
când tu mă trezeai din somn
ca o lumină care venea din mine.
Ioana Maria au fost dimineți
când răsăreau doi sori în lume.
În astfel de dimineți, Ioana Maria,
lumea părea de o grandoare unică,
eu priveam viața în față, drept,
și părul îmi flutura în vânt.
Au fost dimineți splendide când
florile plesneau de frumusețe
și pieptul păsărilor de cântece;
dimineți când răsăreau doi sori în lume.
Ioana Maria au fost dimineți
când tu răsăreai în mine
din sângele meu,
soare imens și fierbinte
și mă trezeai din somn
și de dimineața de tot
începeam să mă gândesc la tine
și nu te mai vedeam decât pe tine în toată lumea.

]]> https://versuri.pro/geo-bogza-ioana-maria-au-fost-dimineti/feed 0 https://versuri.pro/geo-bogza-orasul-in-seara-aceea https://versuri.pro/geo-bogza-orasul-in-seara-aceea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=47573 →]]> Orașul fusese atunci acoperit cu zăpadă,
străzile erau albe și moi.
În seara aceea când dincolo de draperii grele și roșii
dansa o femeie din țări îndepărtate și răsăritene.
Era seara unei reprezentații de gală
și mii de oameni priveau spre lumina reflectoarelor,
femeia țărilor îndepărtate și răsăritene,
Eu singur țineam capul în altă parte,
Eu te priveam pe tine, Ioana Maria.
În anul acela au trecut pe acolo
toți oamenii mari ai lumii,
sub privirile extaziate ale mulțimei,
Eu singur am ținut capul în altă parte,
Eu te-am privit tot timpul pe tine, Ioana Maria.

]]> https://versuri.pro/geo-bogza-orasul-in-seara-aceea/feed 0 https://versuri.pro/geo-bogza-copacul-simfonic https://versuri.pro/geo-bogza-copacul-simfonic#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=47589 →]]> Printre ceilalți copaci, liniștiți, el părea aproape nebun:
Multiplu se ridica din pământ cu zeci de brațe
Pe care exaltat le flutura în vânt.
Însuflețit era – și străbătut de atâtea fluide
Încât privirilor noastre păru un frenetic dirijor
Conducând, plin de pasiune, Simfonia glacială a Eterului.
Incoruptibilă dimineață de iarnă cu cerul senin
Când tot universul cânta, ca o orgă de cristal
Sunetul fiindu-i atunci rostul unic, esențial.
Sub multele ramuri, fremătătoare, patetice,
Totul fu muzică: întinderea lumii și durata ei
Păduri, oceane, milenii și ere, o, cum le-am auzit!.
Arătând stelelor drumul, iar vremii cadența secundelor
El purta prin noi, copleșitoarea imensitate,
Tălăzuirea sonoră a clipei spre Eternitate.

]]> https://versuri.pro/geo-bogza-copacul-simfonic/feed 0 https://versuri.pro/geo-bogza-semne https://versuri.pro/geo-bogza-semne#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=47540 →]]> Semne.
Cu genunchii la gură, cu pumnii strânși,
Dorm pruncii în pântecul mumelor,
Gingașe semne de întrebare.
Cu trupul drept, cu fața în sus,
Dorm morții în adâncul pământului,
Rigide semne de exclamare.
Ce-or fi aflat? Ce categorici sunt!

]]> https://versuri.pro/geo-bogza-semne/feed 0 https://versuri.pro/geo-bogza-eroarea https://versuri.pro/geo-bogza-eroarea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=47557 →]]> Toți mă vânau.
Făcându-și pe seama mea tot felul de iluzii,
mă vânau.
Unii credeau că sunt morun.
Și se vedeau în fața castroanelor cu caviar.
Toți mă vânau.
Convinși că norocul le-a scos în cale o pradă
nemaipomenită, mă vânau.
Unii credeau că sunt cașalot,
Și le sticleau ochii socotindu-mi tonele de grăsime.
Toți mă vânau.
Urmărindu-și cu îndărătnicie lacoma lor fericire,
mă vânau.
Toți mă vânau.
Urmărindu-și cu îndărătnicie lacoma lor fericire,
mă vânau.
Iar eu nu eram decât bietul catarg
Al unei corăbii de mult sfărâmate.

]]> https://versuri.pro/geo-bogza-eroarea/feed 0