Flou' Rege – Versuri.pro

Zbor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Zbor
Judecăți sintetice, analitice, acaparat
Apolinic sau dionisiac
Apodictic, cotidianitatea cu existențialele a priori, realitatea
Nu intenționalitatea, tact, facticitate, factualitate
În noi el s-a angoasat fix
Ființare fix, ontologic fix, ontic fix
Versul flou, rege sunt fixat pe universul risc
Interior cu transmutare
Cogito, vizez răspândiri fără particularizare
Am materialitatea plină cu dimensiuni direct din lumea ambiantă, terminații și structuri
Scot enigme, percepții, omisiuni
Netematizat, corelat, substrat în mii de noțiuni
În prealabil fluxul vieții, proiectare
Determinații din propriul sistem
fotonii care ies din Soare
Cu orizont, raportare
Modernitatea cu proveniență, lipsuri, problematizare
În genere din ambiguitate dăm
Doctriene și depinde fiecare-n parte cum interpretăm în
Intratemporalitate constantă, fizica incertitudinii, autenticitate
Cu terminologia multilateralitatea, arc distranscedental ca metafizica și moartea
Comprehensiune vie, parmenii de prisme, efectivitate și nimicnicie la limitarea semnului, concepte subiective
Vezi prolegomene când probezi problemele active
Sunt creație, curpinzător
Premeditat, proeminențe și presupoziții creator de speculații
ca și cauzalitate, gânduri și tentații
rânduri și vibrații, riduri și infinitate
Perspectivic și adevăr
La modu’ corporal, da’ ce-i substanță-n mine e neschimbător când
veritabil scriu cu valabilitate MRX
Sunt dubios ca traiectoria lu’ Marte
Zbor.
Ca și teraformare
Sunt călător prin subterane
Fix ca forța nucleară (tare)
Inițiere cu instanțiere trecătoare
Din modelul standard de particule elementare
Electromagnetism, contoare Geiger
ca Lisa Meitner, ca Richard Feynman, ca John Nash
Înot în nebunie pură, mișcare browniană
Locuiesc pământul însoțit de lună
Într-un delir molecular, monumental, complementar
sau comportamental sunt controlat mental de metal
fundamental ca hidrogenul sunt un geniu multilateral
Am radioactivitate
Mă descompun cu certitudine sub orice probabilitate
Incitant, sesizez, corectez
Formulez facultăți pe care tu le bagatelizezi
Polocus preconceput
patologic pustulat pulsar subpenetrant polisemantism
Predicat real, decadență
Halucinator în simplitate, sunt sărac prin excelență
Zbor.

Nuanțe Negre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dau direct din stradă, clasic.
Tot ce prind e pradă, magic.
Versuri în cascadă, drastic.
Gata să mă vadă cu flow fantastic.
Câte de multe lumi ating într-o clipită
și creez dimensiuni când aduc versuri pe orbită.
Mult prea multe promisiuni ca să-mi mai fie iară frică.
Săturat de tensiuni ca să mai am acum vreo limită.
Nu știu ce-i cu mine, am gândul.
Mă gândesc că pot să mut Pământul.
Sunt convins că pot să-i rup, am suflu.
La toți care m-au criticat, le-am pregătit mormântul.
M-am întors ca o furtună dinăuntru,
fac un salt peste tribună-n zbor majestic ca un vultur.
Am venit peste minciună cu decență și am scutu’
ridicat, când am potență, poți să-mi studiezi trecutul.
Nu știu ce-i cu mine, am visul.
Când mă-apuc de rime, ard scrisul.
Cred că sunt nebun, ‘s-artistul.
Portret Vitruvian ca la Da Vinci, am pixul.
Pe foaie scriu adânc, am fixul.
Nu știu pe unde-ajung, imaginația e riscul.
Nu pot să m-ascund când am senzația, e simplu.
Sunt genul de legendă, dăinuiesc de mult ca Sfinxul.
Peste solitudine, sentință.
Cadru ontologic, dau drumu’ la ființă.
Aduc toate dovezile, nu vă cer credință.
Carlsen, Kasparov, trec cu ușurință.
Nu mă schimbă nici o sumă, dau în lipsă.
Versul meu rămâne fenomen, n-au timp să
înțeleagă ce se întâmplă când apar c-o prismă
și-mi împrăștii raza de lumină pe o piesă tristă.
Nu știu ce-i cu mine, sunt viscol.
Pun întreaga lume în pericol.
Când apar original, nu idol.
Știu nu le convine că sunt principalul ctitor.
Flou Rege, las MC-ii fără viitor.
Nici un fel de lege când îi spulber ca un vifor.
Nici un fel de veghe îi înfulec, sunt un simbol.
În rapul românesc și în privat sunt ca un izvor.
Nu știu ce-i cu mine, am atu.
Cred c-am fost ales să fac rapul.
Să le inventez când am vibe-ul.
Să ridic mic-ul ca Aurel Vlaicu.
De revoltă-s gata ca Avram Iancu.
Când apar c-o strofă mare ca Ștefan Mușatu’.
Aduc un val de contemplare ca un munte sacru.
Dau din aval în difuzoare cu un sunet amplu.
Flou Rege-s Arthur, ai pierdut startul.
Cu ani lumină-n față când îmi pregătesc saltul.
Și-mi încarc arcul și vă cade fardul.
Repede la fugă, eliberez, săriți gardul.
N-o să m-ajungă în rest în versuri nici un altul.
Cel mai îndrăzneț ca Hannibal când trec Alpul.
Cel mai înzestrat ca Cezar când îmi fac calcul.
În fiecare luptă personal ca Alexandru.
Nuanțe negre mă pun să-i distrug
când revin ca un lup flămând să mă răzbun.
Mă gândesc că totu-i scrum acum.
Și nu tre’ să dovedesc ce pot, sunt chiar nebun.
N-o să mă feresc de nor, aduc un soare-oricum.
Din album o capodoperă pentru români.

Spirala

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Elemente chimice, 92 de arome, de forțe, forme
Conglomerate, prinse în rețele enorme
Lucesc, de dincolo de Andromeda
Ce mai contează dacă ești creștin, sau te apleci la Mahomed
Știu, religia-i universală, sunt mii de civilizații prinse doar în propria spirală
Suntem mici și sensul este șters
Dacă-am pleca de tot de aici n-ar observa nimeni din univers
Dar până-atunci mecanismul funcționează,
Soarele-n centru, 9 minute Terra prinde prima rază
Răsăritul și apusul, prima zi și prima noapte
Din supă primordială plină de nevertebrate
O evoluție continuă de nații
De la Neanderthal spre primele civilizații
Impulsul animal spre conștiința universală
Primii gânditori se-ndreaptă către cer să-l înțeleagă
Aztecii, Maya, Inca, China, artele
Apare în Babilon lumina persană, India, castele
Război, la Termopile maraton de cunoștințe
Alexandria, Egiptul, piramide, faraoni, Acropole
De la Socrate, Platon, pleacă prima gândire amplă despre lume ca filozofia greacă
Civilizația deschide imperiul roman
Augustus, Imperator, Cezar, Nero, Dioclețian
Dar a apus, Constantinopole, imperiul Bizantin
Și evul mediu trece-n secole și el s-a dus
Renașterea, Da Vinci, calea minții, modernism
Descartes sau Newton, Galileo Galilei toate s-au scurs
Copernic, diagrama, Napoleon cuceritor
De la pragul industrial și până la atom
Și astfel se delimitează o perioadă lungă
Trecutul omenirii trece fix ca o secundă
1905 anul miraculos, cel mai faimos savant
Spațiu, timp, lumină, cosmos, E=mc la a doua
În paralel cu Heisenberg, Dirac Paulie, Oppenheimer, bomba
Trinity, 1945 – prezent, o revoluție inteligentă fără precedent
Și mă întreb: ne mințim, ne furăm, suferim, ne luptăm să avem și murim
Prea multe fapte fără nume
Vreau înțelegere profundă care să aducă pacea-n lume
Noi, tre’ să lăsăm ceva în spate
Reflecții nobile care să ne deosebească de primate
Avem 72% apă, Carbon, Zinc, Fier în cantitățile perfecte pentru viață
Cunoașterea e singura scăpare, gândul
Vrem să fim aleșii da’ de’abia am părăsit pământul..

Eu și Muzica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Flou Rege:
Aha, aha, E Flou Rege… Dj Al*Bu.
Și mă gândesc la muzică, oriunde m-aș afla
Doar eu și muzica, și lumea, Aha!
Mă gândesc la ea în seri tarzii, în fiecare zi
Oriunde aș fi, în orice colț al lumii.
E muzica, e muza mea când nu mai pot privi în jur,
Pe străzile astea prea pustii care mănâncă tot.
Lumea strigă… Din orice colț!
România strigă!… Atât de multă sărăcie pare totul împotriva.
Țin minte, ascultam melodii ca să prind suflu
M-au învățat să cresc și să aleg cu cine umblu,
Mi-au arătat că am în mine totul fără ajutor,
Când inima bate pe tobe din interior.
Când eram prea depresiv, că mă lăsase fata.
Când complicasem viața, și nu găseam speranța.
Când totul era gata și nu mai găseam balanța,
În ce făceam și ce vedeam sau ce primeam din lumea asta.
Am muzica oriunde m-aș afla,
În orice colț al lumii, se-aude muzica.
Îmi guvernează viața, îmi ascunde liniștea,
Oriunde m-aș afla sunt doar eu și muzica.
Am muzica oriunde m-aș afla,
În orice colț al lumii se-aude muzica.
Îmi guvernează viața, îmi ascunde liniștea,
Oriunde m-aș afla sunt doar eu și muzica.
<Îmi conturează orașul, îmi animă realitatea
Și, orice gând l-aș pune rând pe tema asta
N-are cum să fie sec atâta timp cât piesa asta în mine cântă…>>.
Când muzica din mine cântă!
Până n-o să mai rămână mai nimic să se audă,
N-are nici o valoare, nici un sens, o rezolvare
Dacă nu mă asculți deloc sau dacă mă consideri tare, oare?
Câți ca mine au trecut prin difuzoare,
Și trăiesc de azi pe mâine fiindcă muzica dispare,
În stare să readuc la suprafață noi izvoare
În care orice om din țară va simți eliberare, doare.
Dar vindec tot când scriu, e ca o reflectare,
În mine antrenează tot, din muzică primesc culoare.
Deși, sărac stresat din cauza contului
Încă aștept să scap de Dacia din fața blocului.
Și-ncă n-am plasmă, și nici măcar o casă…
Și 2010 rece, umerii m-apasă, dar…
Am muzica oriunde m-aș afla,
În orice colț al lumii se-aude muzica
Îmi guvernează viața, îmi ascunde liniștea,
Oriunde m-aș afla sunt doar eu și muzica.
Am muzica oriunde m-aș afla,
În orice colț al lumii se-aude muzica
Îmi guvernează viața, îmi ascunde liniștea,
Oriunde m-aș afla sunt doar eu și muzica

Spirala

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Flou’ Rege – Spirala.
Elemente chimice, 92 de arome,
De forțe, forme, conglomerate prinse-n rețele enorme,
Lucesc, de dincolo de Andromeda,
Ce mai contează dacă ești creștin sau te apleci la Mahomed?
Da, știu, religia-i universală,
Sunt mii de civilizații prinse doar în propria spirală..
Suntem mici și sensul este șters,
Dacă am pleca de tot d-aici, n-ar observa nimeni din univers,
Da’ pan’atunci, mecanismul funcționează,
Soarele-n centru, 9 minute te-ar aprinde prima rază,
Răsăritul și apusul, prima zi și prima noapte,
Din supă primordială plină de nevertebrate,
O evoluție continuă de nații,
De la Neanderthal spre primele civilizații,
Impulsul animal spre conștiința universală
Primii gânditori se-ndreaptă către cer să-l înțeleagă (aaa.).
Aztecii, Maya, Inca, China, artele,
Apare-n Babilon lumină, persană, India, castele,
Război, la Termopile, maraton de cunoștințe,
Alexandria, Egiptul, piramide, faraoni,
Acropole, de la Socrate, Platon, pleacă
Prima gândire amplă despre lume ca filozofia greacă,
Civilizația deschide Imperiul Roman,
Augustus, Imperator, Caesar, Nero, Dioclețian,
Dar a apus,
Constantinopole, Imperiul Bizantin,
Și Evul Mediu trece-n secole și el s-a dus,
Renașterea, Da Vinci, calea minții, modernist,
Sau Newton, Galileo Galilei, toate s-au scurs,
Completând diagrama, Napoleon, cuceritor,
Delabra cu industrial și până la atom,
Și astfel se delimitează o perioadă lungă,
Trecutul omenirii trece fix ca o secundă..
1905 – anul miraculos,
Cel mai faimos savant, spațiu, timp, lumină, cosmos,
E = mc2 (E egal cu mc la a doua)
În paralel cu…….,
Trinity, 1945, prezent,
O revoluție inteligentă fără precedent,
Și mă întreb.. :
Ne mințim, ne furăm,
Suferim, ne luptăm,
Să avem și murim,
Prea multe fapte fără nume,
Vreau înțelegere profundă care să aducă pacea-n lume,
Noi tre’ să lăsăm ceva-n spate,
Reflecții nobile care să ne deosebească de primate,
Avem 72% apă,
Carbon, zinc, fier,
În cantitățile perfecte pentru viață,
Cunoașterea e singura scăpare.. când
Nu vrem să fim aleși da..
Abia am părăsit Pământul..!

Flou Rege feat. Junk - Prea Târziu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Încă scriu… Îmi place mult să scriu.
Îmi place mult să scriu…
Ca Flou Rege, Paranoia 13, Dj Al*bu.
Doamne, încă scriu!
Asta mă menține viu
Fac muzică adevărată pentru tine
Nu mă schimb în difuzor până am să mor
Și când va fi să fie, sufletul o să-ți fie gol.
Că-n jur e multă vanitate;
Și fie vorba că-ntre frați, se fură frate pe frate!
E nici un strop de libertate,
Nici o primăvară fără iarnă,
Viață fără moarte.
De multe ori e tristă,
Emoțională, rece ca o rouă
Stai la etajul 4 și nu într-o casă nouă
Și ai vrea să ai și să știi și să vezi,
Când toate fetele bune sunt cele care le pierzi
Și ce mai crezi c-o să rămână
Când ceasul bate cu secunde repezi, relativ
Ce-o să se întâmple atunci când construiești
Și vezi cum totul se dărâmă
Și tot ce reprezinți se stinge, nu-i nici un motiv
Întârziat; răsplata vine după ceva care să îmi justifice
Toți anii ăștia grei de muncă
Să vrei să reușești când totul e pustiu,
De vreme ce în muzică nu pare prea târziu.
E prea târziu, prea târziu, prea târziu acum
Prea târziu, prea târziu pentru alt drum,
Prea târziu, prea târziu să mă opresc,
De vreme ce în muzică nu e târziu să reușesc!
Îți mulțumesc tată pentru forță
Pentru bine, pentru rău
Și îți promit c-o să
Fac ce-mi stă-n putință să nu cedez nervos
Că aici e greu și știi. Greu a fost mereu!
Nu am cum să mă gândesc că viitoru’ sună bine
Când știu că mâine tre să merg să-mi caut chirie
Că tre să trag de fiecare hârtie
Care sigur nu va fi din poezie,
Dar șoapte din cap îmi zic scrie [SCRIE]!
E ceva normal să vrei totul dintr-o dată,
Să-ți vină pe tavă, treaba rezolvată fără muncă, plată,
Dar tre să tragi pentru pielea ta, știi
Depășim iluzii, zicem gata la prostii
Că nu mai suntem copii, ei bine fie ce-o fi
Când ne fug ochii după hârtii, în colțu’ străzii
Pot fi îngerii sau demonii, ai grijă unde vrei să fii,
Deschide ochii, câte puțin te-apropii
Așa trec anii și te schimbi,
Oamenii sunt ipocriți
Și te trezești și tu la rândul tău că minți,
Că faci rău cuiva, răul se întoarce dur,
Că faci bine, binele te ține pur
Da e esențial să fii conturat de bunătate
Armonie-n toate: dragoste, răbdare, suflet pur, luciditate
Lucind; tu nu ești obiect, ești entitate
Așa că ține capul sus, frate!
E prea târziu, prea târziu, prea târziu acum
Prea târziu, prea târziu pentru alt drum,
Prea târziu, prea târziu să mă opresc,
De vreme ce în muzică nu e târziu să reușesc!

Semn Neclar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vezi tu, câteodată realizezi că nu se mai poate,
Timpu’ care trece tare te-a lăsat în spate.
Aș fi putut să fiu mult mai conștient
În legătură cu decizii care mă priveau direct!
Un om în plus sau în minus,
În flux, în sinus, celebritate-mi dai degust sau ești virus,
Vezi tu, nu toți pot să vadă faimă și viață
Și să lase cărțile trecând ca roua-n dimineață,
Și nu e cazul să mă minți, să-mi ascunzi ce simți,
Nu ești ce pretinzi, te vinzi, strivești, ca la plată minți,
Eu mă lupt direct cu lumea,
Cu sensu’ să scot adevăru’ din mister ca universu’!
Dau oxigen cu metonimie, origen,
Metaplasmă vie din orașul Fălticeni.
Zbor, indigen, corzi de penel, zel,
Întind la maxim epitetele cu rânduri de oțel!

Refren:
Poezia mea e fix ca o lună,
Una plină, luminează rece și-ți urează „noapte bună”,
Și ne-adoarme împreună,
De mii de ani tună, în urmă se-ntinde ca o umbră.
Poezia mea e fix ca o lună,
Una plină, luminează rece și-ți urează „noapte bună”,
Și ne-adoarme împreună,
De mii de ani tună, furtună, se-ntinde ca o umbră.

Atât de mult simt pianul ăsta tare, uite-i clapele
Îl las să îmi deschidă-un suflet mare, uite-i pleoapele!
Îți spun ca fratele, nu v-am făcut nimic
Tot reproșați și-amenințați că v-am turnat sau am mințit.
Real, sunt mult prea serios, prea principial, pe pedestal
D-aia stau în underground-ul principal,
Sunt peste tot, sau sedentar,
Selenar, sedendar, semn neclar, nu mai știi să mă compari!
M-am săturat sincer să spun de toată mișcarea
Numa’ comentați și nu vedeți deloc culoarea,
Plus, necivilizați, muzică albă, poezie
Ce să mai spun… știință sau filozofie.
Comportamentu’ ne-a adus în sărăcie
Și nu bagi la cap deloc să faci parte din temelie!
La mine-i fix albăstrie, galbenă și roșie
Stacojie ca întreaga Românie!

Amor Fati

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În gândul meu, mă plimb mereu.
Dau tot, când îmi fac loc,
Asta-i pentru frate-miu Kash de la bloc, îi dau foc
La spliff, cum o făceam împreună, eram top,
Dar ai plecat departe și de-atunci mă simt alt om.
E pentru vără-miu Cosmin, rămâi erou
Îmi pare rău că n-am vorbit, ‘ți-aud în minte un ecou,
Parașuta nu s-a mai deschis și ai căzut în gol,
Și-mi imaginez că-n paradis cu aripi încă zbori.
E pentru cei care-au căzut, până cad eu,
Alerg mereu.
E pentru cei pe care i-am pierdut și m-apasă greu,
Prin gândul meu.
Și nu mă rog la nici un zeu,
da’ mă întorc ca Prometeu să aduc focul din adâncul meu, e rău
Că nu am fost acolo mai ales că trebuia să fiu,
Și-am rămas cu amintiri, să schimb ceva e prea târziu.
Pentru colega mea Ruxandra, ce a fost în capul tău?
În sufletul tău când ai sărit în față la metrou?
Cât de mare a fost pierderea, ai fi avut din nou,
Trebuia să ai încrederea că-i soare după nor,
Că-i altă zi după noapte și armonii după șoapte,
Tre’ să luăm tot ce-i mai bun, deși zilele-s numărate,
Și merg pe clape de pian, pe trepte mai departe,
Am zis frica de timp echivalează cu frica de moarte.
Ți-am spus în trecut c-o să treci de nori,
Numa’ n-ai crezut, ploaia a căzut.
Căutam un răspuns pentru întrebări,
s-ar mai fi putut, doar că te-a durut.
M-afund în adânc suntem călători,
peste munți și mări, de la început.
Și ascund în avânt flow nemuritor,
de cuceritor, îl vrei atât de mult.
Iese din necunoscut
și bate inima intens, minut cu minut.
Pupila se dilată când în profunzime ajung
Și privesc de sus pe hartă ca un filosof de vârf.
Și până-o să mă iei de pe Terra sus,
Îmi îmbrățișez destinul ca Epictetus.
Când tot ce mi-a rămas sunt doar principii și concepte de tradus,
Sunt regele la meditat ca Marcus Aurelius.
Până la final o păstrez prezența plină de valori,
Dacă n-apăs pe ce contează, nu-i cuprinzător.
Și mă scufund încetu’ când nisipu’-i mișcător,
Curge în clepsidră repede și gându’-mi dă fiori
Bucuros de existență ne uscăm ca niște flori
Și cât timp păstrez prezență, cercetez numai comori.
De asta-i important momentul, suntem trecători,
Și-o să-mi fac ieșirea-n sunet de pian și de viori.

Cerneală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

M-am săturat și vărs cerneală
Pătrund din stilou când abisul mă cheamă
M-am săturat să am teamă
Un nou drum m-a căutat și merg fără oboseală
Ce-am primit folosesc cu încredere
Darul de la zei, deși poa’ să-mi aducă pierdere
Și înțeleg perfect de ce îl vreau atât de repede
Sunt scriitor la bază-n versuri mi se spune regele!
Și pentru asta sângerez, o să sacrific orice temere
Oriunde mă duce viața, nu vreau să enumăr doar problemele
Aduc din nou un soare din apus
Și valuri pe nisip din mare, norii de pe munți
M-am săturat să am regrete, toate din trecut
Și-n gânduri să-mi repete doar greșeli pe care le-am făcut
M-am săturat și scriu să scap de griji când e pustiu
Și-afară e război și răutate, cum să le descriu?
M-am săturat să văd doar vanitate
Când e vorba de esență și de flacăra care mă ține viu
Și n-o să vând nimic, rămân real pe orice rând
Nici un viciu sau avere n-o să schimbe cine sunt
Câte lipsuri or să vină toate le astup pe rând
Și scriu Nocturne ca să trec de-abisuri cu mintea zburând.
Și vărs cerneală,
Ca marii poeții trecuți de odinioară
M-am săturat să am teamă
Nopți nedormite le trec fără oboseală,
M-am decis și-am făcut o alegere
Voi continua un vis deși poa’ să-mi aducă pierdere
Unde mă va purta o să fac artă cu încredere
Sunt gânditor la bază-n versuri mi se spune regele!
M-am săturat și vărs cerneală pe coală
Curg ca un râu ca să străbat întreaga țară
Aduc din nou iubire și moralitate clară
Din melancolie vin să vindec tot ce ne separă
Și încă mai am speranță-n lumea asta prea murdară
Văd cum ignorăm Natura de o frumusețe rară.
Și vom realiza, e greu de acceptat c-o să dispară.
Și-ncet se va termina povestea-n liniște totală
M-am săturat și scriu pentru familie și prieteni,
Pentru cunoscuții mei și toți fanii de pretutindeni
M-am săturat să țin în mine o mie de dorințe
Și să stau ascuns după cortine când arde fierbinte
M-am săturat să doară, să m-apese atât de mult
Să trăiesc cu remușcările și tristețe-n adânc.
Să-mi repete întrebările cu care mă scufund
Să-aduc la suprafață un mesaj să lovească profund.
Și vărs cerneală,
Cugetări despre real și adevăr în seară
Gândul mă pierde pe o stradă goală
Și sunt urmărit de Lună când Luceafărul coboară,
Din povară construiesc cu încredere
Rima mi-e comoară, un izvor de reculegere
Ridic creația la înălțimi de înțelegere
Și-aduc un soare-n muzică iar, mi se spune regele!

Flou Rege vs. Dj Al*bu - Murdar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Doi doi
Aha
Check check
Cine cineee
Ah ah ah
Mi se spune regele
Cu flow-ul meu când apar
Am swag grav, am stil murdar
Torn vin și iar vin în pahar
Și aprind câte un spliff
Te ating, dispari
Damele mă caută-s toate pe goană
M-au pus în ramă
Că am sceptru și coroană
Cum toate mă așteaptă bete în camera regală
Că doare vocea mea și vor să mă pună pe rană
Fix ca sound-ul lui Ella Ellington
Freddie Keppard
Joe King, Louis Armstrong
Iau tot, n-am loc, m-am întors, pot
Faimă, lux, bani, viață bună le dau foc
Și n-am timp ca să mă joc, viața-i scurtă
Încerc să valorific tot de la prima secundă
Încă din prima rundă fără niciun amănunt
Căci eu așa sunt, fumez puțin și apoi mă duc să cânt
Și când încep să cânt dau testul, dau destul, maestru
Cum privesc de sus Bucureștiul
Mai ești tu?
Superexcentric
Vezi tu!
Lovesc atâtea..
Și pictez tablouri fix ca Eminescu
Sunt eu, muzică, tăcere, om, Dumnezeu,
România strigă pe sunetul meu
Haide strigă, deși afară-i greu
Așa sunt eu mereu
România strigă în sufletul meu.
Refren:
Știu că nu paaaarr, dar sunt atât de murdar
Atât de murdar eeee
Știu că nu par da, da știu că nu par
Dar sunt atât, atât de murdar.
Merg pe alei
Vin de la clubul de viespii
Am fost la concert la Dizzi G..
Am văzut Skizzo și sexy
Nimfo și lesbi
Am văzut sexualitatea nu e definită
Sunteți gay ca Marvin, de plastic ca Barbie
Și parcă aș asculta și niște Charlie Parker
Stai chill am spiritul lui Michel taica
Ne vedem în rai
Invidia te-a Ross ca Diana
Sunt Frank ca Sinatra
Din Constanța unde se nasc staruri
Formații cu carul mare
Niște luceferi cu hanorace și niște neveste superbe
Rar intimidate, pline de feminitate
Da-mi o țigară cara
Sunt fanfară cu flow Niagara
Învârt o trompetă cochetă
Vorbesc cu orchestra
Un extraterestru, ai fost la magazin? Ce țigări mi-ai luat? Adu-mi restul..
Sunt dejucat cu tenesii murdari dar șukari
Pagini de jurnal încă de ciutan le citeam
Bună – bună seara, buona sera, belladonna. Mamasita, macarena, juanita, guantamera.
Deschide-te inima, deschide-te sufletul
Deschide-te, află ce te ține și desprinde-te.
Ce călătorii o să mă plimb prin mine
Tu prin mine o să te plimbi prin tine
Deschide-te inima, deschide-te sufletul
Deschide-te, află ce te ține și desprinde-te.
Ce călătorii o să mă plimb prin mine
Tu prin mine o să te plimbi prin tine.
Refren:
Știu că nu paaaarr, dar sunt atât de murdar
Atât de murdar eeee
Știu că nu par da, da știu că nu par
Dar sunt atât, atât de murdar