Nimeni Altu’:
Adun cărți vechi din noi tomberoane
Răsfoiesc liniștit de parcă aș fi pe metadoane
În mintea mea văd încontinuu tot, sunt hipermnezic
Senzații diverse mixate mereu sinestezic.
Audibil, stil infailibil
Lirism intangibil,
Dar ca om sunt rar vizibil
Printre indivizi indivizibili: underground-ul
Un fel de a fi și de-a trăi! Ascultă sound-ul.
Sunt portaru’, atunci când se deschid portaluri
Iau cavalu’, și sunet de tunet până văd raiul
Că deloc străin mi-e traiu’ straniu.. am fruntea înaltă
O să vă las un mare craniu.. în pământ de baltă.
Dulce Românie, am frați în pușcărie
Și am frați în cimitire, scriu cu sânge pe hârtie
Dulce Românie, zi-mi lor cine le mai scrie
Că n-a fost nici o dreptate după nici o tragedie.
Dulce Românie, țara mea cu 7 chakre
O țărână prea aparte, binecuvântate toate
Dulce Românie, de la roșu până la violet
Am fost și mai departe, dar aici mă simt complet.
Port în piept dureri trecute pentru tot ce n-a fost drept
Dar asta o să mă ajute peste toate să mai trec
Și să las neamului meu, un mesaj mai înțelept
Dulce Românie, tu m-ai învățat să cred.
Mulțumesc pentru încercări și pentru cumpene ale vieții
Mulțumesc și pentru nopți și pentru zorii dimineții
Mulțumesc pentru străbuni, pentru doine și romanțe
Dulce Românie, ce ne-ai crescut cu speranțe