Dumitru Țiganiuc

Dumitru Țiganiuc – Pereche

de

Să observați un lucru: un țărannu merge cu nevasta niciodatăalături, ea foșnește ca un lanîn fața lui știindu-se chemată.Chiar dacă dânsa se zărește-n urmăși el ‘nainte merge gânditor,inima ei se-ntinde, ori se curmăca flacăra în ochii lui de dor.În văzul lui femeia e pământulde semănat și sărutat mereu,din care ies feciorii și cuvântulcel potrivit la … Citește mai mult

Dumitru Țiganiuc – Suprema Metamorfoză

de

În vreme ce pământul pleacă din mari zidarişi graiul o pornise într-un toiag de cremene,un român prea frumos adormise într-o steaşi femeia îi săruta urmele de răşină şi fluierşi-auzea mirosul palmelor lui dinspre verdeîncredinţându-se că-i vorbeşte chiar frunza,că-i şopteşte şi umbra şi roua:– Hai să dăm mână cu mână, spuneau,să trezim omul acestei nevestecă-i uscată … Citește mai mult