Dragoş Vicol

Și ploaia vine albă, densă, caldăPe culmi, peste poieni, peste genuniStau arborii cu palmele întinseȘi-un foșnet larg prin cetiniș răsună.Alunecând printre nervuri și aripiPloaia pătrunde-n sufletul pădurii –Și cețuri albe se preling din piscuriȘi-n ceață, însetați, rotesc vulturii.Și vine-un ceas când umbrele pășescPrintre copaci, ca vulpile roșcate –Când peste ramuri plouă cu-nstelăriȘi totul iese din … Citește mai mult