I.
Marea te-a chemat cu-albastrul său,
Dar să te pierd nu vreau.
Cât de-ndurerat e dorul meu,
Eu mării nu te dau.
O voi blestema cât voi trăi
De-mi va lua iubirea, din suflet
Știu că soarta n-o poți înfrunta,
Dar marea, sigur, da.

R:
Cântecul meu de iubire, vreau stea polară să-ți fie
Drumu-napoi să-ți arate, spre casa ta
Cântecul meu de iubire, inima ta să îl știe
Și cât vei fi de departe, nu vei uita.

II.
Mie mi-este dat mereu s-aștept,
Ne-ndurător destin,
Nu ești vinovat, dar nu e drept,
Să duc un veșnic chin.
Să nu îi dea cerul omului
Poveri cât poate duce, în viață,
Dar să-i dea din măreția lui
Credința dorului.

R:..