Constantin Noica – Mă Închin

Sunt, Doamne, înstrumare funerară;se-ncearcă-n mine chinuri și jivinecu glas sonor de trup și de ocară.Sub tremurarea lunei cristalineîn unde vii, în unde albe – cineascuns și mare, mic și luminat,mi-a spus să mă ridic înalt spre Tineîn iscodiri de șoapte și de viseși să te cat cu brațe de agat,nostalgic, și crucificat deschise?Mi-am îngropat trecutul … Citește mai mult

Constantin Noica – Înviere

pentru Radu Sighireanu.Mi-e trupul şarpe rupt în douăde legea Ta: şi-a zvârcolitchemarea până-a asfinţitdurerea a-mpletit cu rouă.coroană de-nroşiri şi spinipe fruntea rugii mele nouăc-un singur trup şi lacrimi douăîmi creşte, sumbru, din ruini.un epitaf de amintiri– rugina vrerilor de noaptepierdute-n sure prăfuiri.ca închinarea unei toamne– Să strig în lespede de şoaptec-am înviat în Tine, Doamne?

Constantin Noica – Pustnic

Contemplu: în noapte stă crucea de lemncu urme de cuie și cui de îndemnla stavila bolții fugare, spre care,cu mistice brațe de pom, crește un om.El singur, să cânte în aripi de rugăavântul și zarea și cerul de mâine,când trupul plăcerii va zace, zvârlugăscuipată de focul credinței- rămâne.Fioruri vestale-i țin focul, fecioarecu sâni de jăratec- … Citește mai mult