Refren.
File din aceeași carte
Fragmente scoase la iveală ce împarte
Viața în două povesti mari și late
Supuse unor idei ce cauzează moarte.

Strofa 2.
Tind să mă concentrez spre ceva constructiv
Abordez situația, pare să devină pozitiv
Obsedat de același gând, adică moarte
Vreau să mă simt, sau rupt file din carte
Pagini amenințate, libere pentru societate
Sunt de negăsit, minute valorificate
Prea multe idei ingenioase sacrificate
Timpul se scurge, devin o parte
Din istoria scrisă în șoapte, cu multe fapte
Mă arunc aiurea să o dau pe arte
Cred exact că o iau înainte dar e în sens invers
Îmi mai spun o dată, o iau ca fapt divers
Cam des se minte și a început să se schimbe
Pe un drum scurt se încep a vinde
File cu scris din aproape în aproape
Și desene cu geamuri sparte

Refren.
Adevărul doare din ce în ce mai tare
Trebuie să găsim vesta de salvare
Să mai putem avea o șansă de scăpare
Să ne modernizăm și noi ca oricare.

Strofa 2.
Încă unu moare de foame chiar la poarta casei lui
Sau vine iarna și nu au un acoperiș deasupra capului
Nu mai este acel echilibru din balanță
Aici în România asta nu se numește viață
Ci e doar o zdreanță care nu are nici un rost
Pentru asta o să fiți taxați contra cost
Nu înțeleg de ce nu recuperați teritoriul pierdut
Ca să îl pierdem nu a durat mult
Am avut tot ce se putea la noi acasă
Nimănui nu-i lipsea haleala de pe masă
Nu putem da timpul înapoi
Ca dacă am fi putut acum ne-am fi pișat pa voi
Suntem tot noi chiar aici în România
Unde s-a restaurat chiar și democrația

Refren.
Multe lacrimi și suspine
Erau în acele zile
Mi-aș dori să fii viu să fim lângă tine
Dar nu se poate, știm bine.

Strofa 2.
A venit și acea zi tristă
Te-ai dus spre o viață infinită
La fiecare se citea durerea în suflet
Dar tu acuma ești un mic înger
Îți citeam părinții în ochi
Ma luasera cu fiori, simțeam stropi
De ploaie dar înainte era soare
De ce ni l-ai luat Doamne??
Cu ce a greșit el acestei lumi??
El era printre puținii oameni buni
Ce este scris omului nu poți schimba
Să-ți scrii singur viața să o poți rectifica
Asta este soarta ce nu ne place
Dar acum Seba odihnește-te în pace

Refren.
Lumea e din ce în ce mai stranie
Nimeni nu te ajută la ananghie
Atunci când totul ți se pare banal
Te întrebi oare e real???

Strofa 2.
Greu de acceptat dar asta e soarta
Fetițo privești în față ca moartă
Gândește-te când moartea va veni
Să te ia nici măcar nu vei mai ști
Ce să faci, vei fi în a doua lume
Vezi că totul va începe să se dărâme
Nici măcar nu vei mai apuca să fugi
Va începe să ningă, te vei bucura de fulgi
Pe spate îți vor crește aripi de înger
În mână ai un cuțit, străpunge-l
Asta e sfârșitul pe care l-ai așteptat
Ai căzut la datorie ca un deflagrat
Acum te vor aștepta tentații nebănuite
Vei ajunge greu cu aripile slăbite
În urmă te vei uita și îți vei aduce aminte
De zilele petrecute cu prietenii, ține minte

Refren.
Vrei să vezi ce ți se va întâmpla în viitor
Ție ți se pare că totul e ușor
Începi să plutești pe același nor
Uită-te în oglindă, poate de tine ți-e dor.

Strofa 2.
Ești prost, gândește-te că acum e post
Fără niciun rost vei fi taxat contracost
Nu știi cine ai fost, nici cine vei fi
Ești același dobitoc desenat pe pereții gri
Nu copiez pe nimeni în afară de Creangă
Dabule, fii atent și vezi-ți de treabă
De atâta ură sângele în vene mi se încheagă
Dacă nu ești sigur pe tine, ia și mai întreabă
Învață să îți formezi o imagine clară
În afară de ceea ce vezi tu când o dai în bară
Tu nu poți să te gândești la altceva decât la soartă
Chiar dacă în viață ție nimic frumos nu-ți arată
Lupți în zadar, fără pic de har
Aștepți ca Dumnezeu să-ți dea un dar
Vezi lumea asta cu alți ochi
Dar acum e timpul să nu te mai joci

Refren.
Astea sunt gândurile mele
Încet, încet pe suflet lasă sechele
Sunt sumbre ca o gaură adâncă
Acum nu mai pot fi tare ca o stâncă.

Strofa 2.
Rătăcit pe culoarul întunecat al vieții
Se lasă acea răcoare a dimineții
Mă pregătesc să trag încă o liniuță
Să fiu calm când sufletul mi se împușcă
La 18 ani să crezi că nu mai apuci ziua de mâine
Sunt calm când moartea va veni să-mi fure
Sufletul răpus la pământ de atâta durere
Nici să-mi fumez ultima țigară nu mai am putere
Mă vezi zâmbind, în sufletul meu nu mai este alinare
Pe lumea asta este doar o persoană care
Încearcă să-mi alunge toate aceste gânduri
Mi-a spus să n-o mai fac în nenumărate rânduri
Am s-o ascult și să mă schimb voi încerca
Să fiu cu totul altfel de om pentru a o bucura
Pe ea și pe cei de sus care mă veghează
Raul cu binele în sufletul meu se intersectează

REF.
De partea cealaltă a camerei arunc cu rime grele
Ca să intrați în mormânt plini de sechele
Ați uitat parola, nu mai aveți acces la ele
Vrei să te sinucizi, cautați acele