Cojo – Versuri.pro

Ursul și Pârșul (feat. Beganudoarme)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Să-ți zic o poveste despre ceva ce nu s-a-ntâmplat niciodată, monden.
S-a tirat duma că fabulez mai ceva ca Dan Mihăescu și La Fontaine,
Da-i parte din mine s-am povești pentru tine,
Deci ia-ți o cafea, aprinde-o țigară și-ascultă-mă ca pe FM.
A fost odată, chiar nu demult, chiar acuș!
A fost odată un Pârș.
Nu-nțelegi ce zic? Pârșu-i ca șobolanul, da’ din ăla mai mic.
Șugubăț și sonor, Pârșu’ nostru era scriitor –
Cuvintele mereu la el, prestanță, a literaturii tânără speranță.
Dar totu a-nceput când Pârșu’ cu Ursu’ s-au întovărășit,
Mai o caterincă, mai o anecdotă, snoave, povești, c-o foaie ș-un pix.
Fusese-nainte admirator, Ursu’ nostru acum amator,
Începuse să-nvețe de la Pârș cum să facă să fie și el mare scriitor (ca Marin Preda).
Dar Pârșul, critic și emerit, îl critica pe Urs c-are textu-nvechit
Și ăsta se oftica și nu voia să fie mai prejos și să fie umbrit.
D-asta s-a pus Ursu’ pe cizelat, omu’ meu Ursu’, ambiționat,
A-nceput să scrie la gazetă lapte și miere ș-atunci a fost observat.
Carte de carte, vers după vers, Ursu-ncepuse s-aibă succes.
Creștea-ntr-o zi cât alții în trei ș-atunci i-au venit Pârșului în cap idei,
Că și-ăsta crescuse-n aproape un an, da’ s-a făcut, din Pârș, șobolan.
Credea că Ursu’ vrea să-i ia pâinea de la gură și, d-asta, devenise meltean.
Până-ntr-o zi când amândoi stăteau de vorbă, acum de la egal, la egal,
Când Ursu-i spune: „Frate-miu, hai să facem o carte, reper cultural!”.
Atât i-a trebuit s-audă, coaliție, că Pârșu’ și-a luat o poziție.
Ursu’ voia doar să scrie, da’ Pârșu’ credea că vrea competiție!
„Stai, frate-miu, că nu voiam”, zise Ursu’, „să-nțelegi greșit!
Nu vreau să nimic pe nimeni, eu vreau doar să pot să scriu liniștit!”.
Pârșu’ zice că „Okay..” și părea că se simte mai bine,
Da’, de fapt, paranoia: „CREDEȚI CĂ URSU’ SCRIE MAI BINE DECÂT MINE?!”

Beganudoarme

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Face pe calmu’, lasă vacarmu’ să se-ntărâte-năuntru.
Beat-uri pe track, turnate de parc-o să se dărâme pământu’.
Irupe cu-asaltu’, crapă bazaltu’, n-are nevoie de-alarme.
Frate cu Nyx, că Bega nu doarme. Beganudoarme!
N-are nici mamă, nici tată, că-i o parte om și-altă parte făcută din synth-uri.
E ca-n Calimera, că se schimbă vibe-ul tot timpu’ când auzi Bega pe beat-uri.
Te bagă pe filme, care mai de care te prinde, tare de pare că-l inspiră legende și mituri,
D-asta apare ca Morning Haze, de pare că bagă Herodot cu Priku la Sunwaves.
SOMN!
Apare la volan și-ajungi într-un pom!
Te ia când faci dragoste? Nu mai ești campion!
Te-apucă fiindcă bagi prea mult și n-are cum să te țină ficatu’, că dai în boala Wilson.
Mai bine-ți dai două-trei palme.
Bagă Bega, pe piese se-aud goarne.
Inimile nu-s calme, c-ard de spasme-n larme.
Că Bega nu..
.. Trage de timp, pe nas sau degeaba, că produce.
Bega pe Golgota, ca fratele de cruce.
Stare p de 1, p de k și p de
k+1, Bega-ți induce.
Escucha me, chaval, como en Guadalajara.
Bassline, DnB și Grime, fanfara,
Rapsod, cântă flautu’ și chitara,
Că dacă bagă Bega, știi că bagă toată seara.
Start! Stop! Ca la semafor, nu te băga în horă,
Roșu, verde, minoră, majoră.
Da e da și nu e nu – anaforă.
Bagă la cap, ca să nu te bag eu-n comă.
Vorbă de duh, reține:
Nimeni nu te place, n-are nicio vină nimeni.
Cre’ că simți și tu că problema-i la tine,
Deci gnose te auto, nu te baza pe mine.
Dai, dai bine, că dai, dai bine.
Nu poți s-o dai ca Bega, dai pe tine.
Tu sari, sari bine, că sari, sari bine.
Sare maxilaru’, te bagi în mulțime.
Te pușcă cu nașpa, mai bine-ți dai două-trei palme.
Bagă Bega, pe piese se-aud goarne.
Inimile nu-s calme, c-ard de spasme-n larme,
Că BEGANUDOARME!

Șase Dimineața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Șase dimineața-n parc, pe bancă și timpu’ sare
Ca gându’, de la una, la alta, sufletu’ doare.
Ce tare când credeai c-aveai parte de-o oarecare alinare, când credeai că te iubește..
Zâmbește și mai departe stai pe spate,
Cu capul rezemat te uiți la stele, toate
Nu-s căzătoare, dar dorințele-s fumate,
Doar una, frate, dacă se-mplinește..
Și-alte gânduri impregnate-n simțăminte,
Te minte cine spune că poți rezolva-n cuvinte.
Atât de ireal, că nu ești tu cel ce gândește,
E veștedă sămânța ce născuse o poveste.
M-am tot depărtat ușor, ușor, tocmai de mine
Și-mi place că mă văd de la distanță și-mi convine.
Extemporal din mine, la materie dau note,
Da’ sufletu-și dorește mai multă lumină, Goethe.

Cântă cucuveaua, trece-un avion,
Fâlfâie degeaba jaluzeaua la balcon.
Mă gândesc la toată, goală, după plină,
N-am putut să zic „la toate” și-asta mă dezbină.
Nici nu știu ce doare, îmi reprim bătaia
Inimii-n fața scării de bloc, începe ploaia.
Fuge după artă, moartă, după vie,
Lasă strigătul sihastru de nimicnicie.
Panoramez spre exterior de dinăuntru,
Sinestezic, singuratic, intrinsec și harpagon lăuntru.
Gânduri au rămas alambicate și văd clar, mă bântuie,
Ce-i antidot se perimează.
Nu mai am și-mi cere trupu’, mintea, sufletu’ să simtă,
Surmenat de gol, nevrotic, surescită.
N-am crezut că pot să,
N-am simțit, ce simți, ci doar știam, NU POȚI SĂ ȘTII EMOȚII!
CÂT DE IDIOT!
Se mutilează
Atâtea idei de formă și, totuși, e concav.
TACI! Degeaba-artistu’ mă-nțelege când copilu’ e bolnav.
Te rog, intră-n vintrele mele s-auzi cum dârdâie
Și-mi pâlpâie tâmplele-n cântece.
Se bâlbâie Euridice-n mine când mă-ntreb de ce n-am cugetat.
Ce-aș putea să.. nu știu, că n-am dreptu’ să-ți pretind nimic..
DE CE?..
CUM?
CĂ NU TE PRICEPEAM,
NU SE LEGAU CUVINTE-N MINTE, D-ASTA-N INTERIOR URLAM!.
Acum sunt vindecat.

Cântă cucuveaua, trece-un avion,
Fâlfâie degeaba jaluzeaua la balcon.
Fuge după artă, moartă, după vie,
Lasă strigătul sihastru de nimicnicie
Nici nu știu ce doare, îmi reprim bătaia
Inimii-n fața scării de bloc, începe ploaia.
Mă gândesc la toată, goală, după plină,
N-am putut să zic „la toate” și-asta mă dezbină.

H2O (feat. Andrei Vitan [Andrew])

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când ești cu mine, mă lasă rece
Oricine și orice ar spune și știi de ce
Doar noi contăm, doar noi.
Când ești cu mine, nu mai contează
Nimic și nimeni nu te mai interesează
Doar noi contăm, doar noi.
Și Julieta, eu
Tu, Romeo al meu
Bine, greu, mereu.
Noi ne potrivim, știi că suntem genul
Tu ești hidrogen, eu oxigenul
Pentru tine eu respir.
Noi ne potrivim, știi că suntem genul
Tu ești strofa, eu refrenul
Tu pe mine mă inspiri.
Când tu ești apă, eu sunt barajul
Când tu ești teamă, știi că doar eu sunt curajul
Doar noi contăm, doar noi.
Când tu ești ploaia, doar eu sunt vântul
Stârnim furtuni atunci când răscolim pământul
Doar noi contăm, doar noi.
Și Julieta, eu
Tu, Romeo al meu
Bine, greu, mereu.
Noi ne potrivim, știi că suntem genul
Tu ești hidrogen, eu oxigenul
Pentru tine eu respir.
Noi ne potrivim, știi că suntem genul
Tu ești strofa, eu refrenul
Tu pe mine mă inspiri.
Noi ne potrivim, știi că suntem genul
Nu ajung cuvintele să explic fenomenul
Dar e fenomenal și știm că m-a luat valul
Suntem conectați chiar dacă pierd semnalul.
Și stai lângă mine și-mi dai fericire
Mă faci să trec peste toate
Trăim o iubire ca-n filme
Și despre noi se va scrie o carte.
Și Julieta, eu
Tu, Romeo al meu
Bine, greu, mereu.
Noi ne potrivim, știi că suntem genul
Tu ești hidrogen, eu oxigenul
Pentru tine eu respir.
Noi ne potrivim, știi că suntem genul
Tu ești strofa, eu refrenul
Tu pe mine mă inspiri

Lasă Vacarmul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

L-am întrebat p-un om câte tone de mame şi pui atârnaţi de cârlige, a zis „Lanţul trofic”.
L-am întrebat p-un altu’ câtă smoală şi negru turnate prin ţeavă pe carne, a zis de benzină.
L-am întrebat p-un alb câţi copii biciuiţi şi lăsaţi fără părinţi, „Păcat”, mi-a zis, „haine, droguri”.
L-am întrebat pe chimist câte tipuri de leucemie şi bube pe faţă, a zis „Evoluţie”.
Am auzit că n-ai fost acolo să-ţi crape oasele-n foc în pădure – ai zis „Ce contează?” –
Şi că nici capu’ lu tac-tu’ nu zace-ntr-o baltă de sânge pe Frontu’ de Est – „La noi nu se-ntâmplă”.
N-ai auzit, că râdeai de un puşti umilit, că mâine-o să-l plângă cu toţii – „Lasă, că-i trece”.
L-am întrebat pe poet ce înseamnă ultimele două versuri din.. a murit, beţivu’..
Am auzit de doi băieţi bătuţi, scuipaţi, lăsaţi laţi de şase golani, cică-s anormali. Se ţineau de mână.
Şi de-o puştoaică zgâriată pe faţă, cu petice smulse de păr şi cu sânge rămas, cică-i strâmbă. C-aşa zic copiii.
L-am întrebat pe tată ce simte mama când plânge şi urlă c-o doare, să n-o mai lovească – „Aşa-i în familie”.
L-am întrebat pe martor de-o fată violată pân-aproape de moarte, a zis „Ea şi-o cere!”.
EA ŞI-O CERE?
EA ŞI-O CERE?!
„EA ŞI-O CERE?!!”.
Lasă vacarmu’!
R:
Când toate mamele îşi plâng copiii morţi şi taţii lor îşi freacă mâinile pe prispă,
Când toţi copiii plâng după părinţii lor şi fericirea, deodată, devine tristă..
Omu’ se vindecă după ce simte el pe pielea lui, degeaba-i spui tu, nu insista,
Şi moarte, foame, crimă, urlet, agonie, nu l-au deranjat pe el, deci nu există!

Transformers (feat. Vali Umbră)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

VALI UMBRĂ:
Totul a-nceput când am ales să scriu ce simt.
Eram ciutan, cântam pe unde apucam,
Puneam în versuri ce trăiam şi ce vedeam,
Doream să fiu MC pe scenă, nu-mi păsa de faimă, bani.
I-am studiat pe cei mai buni, ce bine se-auzea Deliktu’
Şi Vexxatu-n căşti de pe caseta mea!
Muzica de multe ori mă tot trecea prin stări,
O lume fără graniţe trase între ţări.
Cobori şi cazi, dar ea te trece peste,
Sunetele calde când eşti trist sau vesel.
Nimeni nu poate fi ca ea, să-ţi cunoască
Toate sentimentele şi ce ai în cască.
Muzica mă defineşte ca şi persoană,
Nu mă judecă, ci vindecă orice rană,
Am încredere în ea mai mult decât în orice altceva,
Ştiu, nu mă va trăda!.
Toate grijile se duc, vers cu vers,
Simt că am mai multă forţă, simt că plutesc.
Îmi place, ştii, să fiu surprins,
Prin pasaje muzicale să mă simt destins.
Am pedala apăsată, îi dau volum,
Gândurile vin, le-mbin, să le compun acum.
De când doream s-o zic: Da, sunt nebun!
Dacă nu dau pentru oameni eu mă descompun!.
În fine-acum te iau, te trag, te duc departe,
Limpede nu poţi vedea decât în tine, frate!
Inima nu te minte, nu te vinde, ascult-o bine,
Nu contează ce zic alţii, vezi ce faci cu tine!.
Vin din underground – VALI!
Ştii că nu mă poţi păcăli!
Am trecut prin foc şi ploi,
N-o să dau acum înapoi!.

COJO:
Centura pe lock,
Pun casca la fel,
Două mâini pe volan,
Pedala apăsată, pistonu’ la cer,
Cu motoare turate, bară la bară, iau startu’,
Mă depăşesc pe mine şi, după, p-altu’.
Panta-i o cumpănă hardcore,
Calc-o, Bumblebee, 3, 2, 1, şi!.

VALI UMBRĂ:
Când totu-i lejer şi n-apeşi pedala bine, pierzi din start la plecare.
Îţi dai două palme şi-ncepi să-ţi revii, pentru că vine-o pantă mai mare.
Tensiunea creşte odată cu ritmu’, viteze şi flow pe beat-uri de grime.
Tre’ să fii mereu cu un pas în faţă, sari peste hopuri şi caută să lupţi,
Optimus Prime!.

COJO:
Tac, tac, tac, tac, tac
Eu cu mine pe panică, frică mecanică,
N-are dinamică calea de comunicare.
Dacă depinde de-o jalnică teamă letargică,
Firea-mi empatică o să mă ducă către exteriorizare.
Destul îmi contest textele interioare,
Faţă de restu-mi efasez feste esenţiale.
Carenţă, stare de pură demenţă,
Carantină pe Tartar, turbează titanii să-i las afară,
Ca să mă bage pe mine-napoi în pământ!
Tare ca Marte, moartea şi Thanatos s-au ascuns.
Avatar cathartic, l-am înfrânt p-Erebus.
Alerg moartea, Charon pe barcă.
După Pythia la Delphi gonesc, sufletu’ nu mai poa’ să tacă.
Anxietatea trage tare pe coate,
Crede că mai poa’ să rupă din mine înc-o parte.
Zi de metrică, să pară c-ai citit şi tu o carte.
De la muze citire, te-aş bate să crăpi cu faţa-n pământ.
Dacă te mulţumeşti tu cu tine şi nu vrei să devii mai mult,
Dacă teama te face să crezi că nu poţi, nu te limita.
Recunoaşte că oamenii din juru’ tău sunt principalu’ motiv pentru care tu nu poţi înainta,
Aşa că fugi!
E ok să fii singur dacă treb’e să plângi.
Unde vrei, dacă vrei, să ajungi?
Tu cu tine de vorbă, fără nimeni-ntre voi, bă, ‘ncearcă s-asculţi!
Cu timpu’ te prinzi de tot ce-ai pe inimă,
Singur simţi tu cum treci de limită.
Dacă n-o faci tu, eu n-am cum, tu pierzi, ia o pauză acum
Şi du-te, caută-te, frate-miu!

Asalt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

R:
S-a dat alarma și-am pregătit muniția!
ASALT!
#NUMAIFIPROST! Deviza: „divide et impera”.
ASALT!
Spune-mi Cezar, a venit tancu’, 5 stele, ca-n GTA.
Autoritatea, gata să pună amprenta,
Am pus capac, e „Shutdown”, ca Skepta!.

S:
Spectacolu-ncepe când toată lumea s-alarmează că n-a mai scos ceva demult.
„Pretențios” și „snobist”, are alte obiective decât să scoată piese la minut.
De fiecare dată când apare toată lumea se-ntreabă: „De unde și când a apărut?”,
Că diverge față de toți idolii, antagonist ca Belzebut.
Zic un: Salut!
Dacă nu mă știi, eu-s Cojo, te țuc!
Dacă mă asculți, încerc să te educ.
Dacă faci rap și crezi c-orice nu e boom bap, e trap, te rog, pune-te pe mute.
Dac-ai auzit de grime, te respect!
Reprezint noul val, noul dialect,
Deci lasă deoparte tot ce făceai pân-acum și dă-i cu REC.
Tata mi-a zis:
„Tată, să ai grijă cu cine-ți dai diss,
Că lumea asta se bazează pe compromis și droguri,
Să faci eforturi!”
Și pân-acuma nu le-am atins.
Mama mi-a zis:
„Mamă, tu să faci mereu la mic spume,
Să fii cum te știu, mereu plin de dume,
Lasă muzica să evolueze!” și d-asta atunci m-am decis.
Back to genesis,
It should be the time.
Pull up the game and make place for grime!
Crede-mă-s ultimate, exact ca Denzel Curry, trust me, I AM THE ONE!
Inima-ți bate endogenă, concomitent cu primul pas de pe scenă.
Publicul așteaptă plin de-adrenalină să vadă ce-ai de dat,
De-aia acum vă luăm cu ASALT!.

Zile Bune, Zile Rele (feat. Adrian Sina)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Zile bune, zile rele
Zile bune, zile rele
Totul e un vis.
Când sunt cu tine zi de zi
Mă înveți ce înseamnă a iubi
Privirea ta are ceva
În ochii tăi pot să înot cu dragostea.
Mintea-mi pune piedică
Inima mă judecă
Când te iert, orice ar fi
Nu te pot minți.
Mâinile îmi tremură
Pe obraz, o lacrimă
Doi oameni, o inimă
Totul e un vis.
Zile bune, zile rele
Doar cu tine trec prin ele
Tu mă ajuți și îmi dai putere
Când mi-e greu.
Zile bune, zile rele
Toți avem parte de ele
Mulțumesc că ești aici
Să mă ridici.
Te uiți la mine, mă topesc
Mă atingi și mă faci să roșesc
În noaptea asta, ești a mea
O să fac să nu fie ultima.
Mintea-mi pune piedică
Inima mă judecă
Când te iert, orice ar fi
Nu te pot minți.
Mâinile îmi tremură
Pe obraz, o lacrimă
Doi oameni, o inimă
Totul e un vis.
Zile bune, zile rele
Doar cu tine trec prin ele
Tu mă ajuți și îmi dai putere
Când mi-e greu.
Zile bune, zile rele
Toți avem parte de ele
Mulțumesc că ești aici
Să mă ridici.
Te cerți cu mine, doar cu mine
Eu cred că-i bine ce nu-ți convine
E o noapte rece, furtunoasă
Știi că te iubesc, dar hai acasă.
Zile bune, zile rele
Doar cu tine trec prin ele
Tu mă ajuți și îmi dai putere
Când mi-e greu.
Zile bune, zile rele
Toți avem parte de ele
Mulțumesc că ești aici
Să mă ridici

Andante (feat. Beganudoarme)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Andante, pus pe calmante,
Palpitant de natural de la antioxidante.
Sound-uri percutante, extravagante.
Dicotomic: infernal și divin comic ca Dante.
Cam te tragi pe cur, fisuri terifiante,
Fiindcă Cojo pe piese cică-i pe stupefiante.
Fii antemergător, da’ fără temere,
Cu stiluri noi, cutremure.
Asediu premonitoriu, că vă luăm cu asalt.
Ca tancu’,
Flacără ca la cenaclu.
Epur simove – Descartes? Nu!
Dubito ergo cogito, cogito ergo sumarizat
Cu-ardență cabotină plină de fason,
Gagicile cu forme se cred muzele lu’ Platon.
Sparg tot da fine al capo, non mi corrode,
Iradiez noi începuturi cu raze Uvedenrode,
De vorbe-s sătul ca filistinii de Goethe.
Preponderent, am parte doar de schizofrenii anecdotice,
Că dacă nu știe doar beat-uri și-i place s-asculte și Mezzo
Și dacă-nainte s-audă de Biggie știa de Guido d’Arezzo,
Nu poate să facă rap, fiindcă nu-l lasă golanii, că cică e prețios,
Deci nu mai e loc pentru noi generații, când sunt atât de veterani toți.
Poți s-o arzi atât de firav cu-atâtea idei bigote,
N-o s’ te duci de moarte bună, tu mori de vânt, bă, Don Quijote!
Fugi de mine ca degetele când văd tabulatura,
Că eu-mbin arta cu frustrarea și fac un nou cultura!
CONVERSAȚIA NOASTRĂ SE-NCHEIE
CÂND SPUI CĂ NICHITA STĂNESCU-I FEMEIE!
Destul cu vechiu’, o gândești, da’ n-ai tupeu să zici
Că ți-e teamă de nou ca lu’ Steve Irwin de pisici.
Negru între albi ca Aronofsky,
După petrolu’ cultural călăuzesc ca Tarkovsky.
N-oi fi eu vreun pacifist, dar nu mă lua de hater,
C-am numai dragoste de dat, deci încă nu-s vreun rapper.

Abraziv (feat. Beganudoarme)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt în crescendo. Eu voi învinge totul muzicalmente.
Fugind. Spune-mi Pavarotti de rapcore.
Vindecând. Sufletul artei, inimă bacantă, Copil ca Dante. Ar fi de ajuns o melodie frumoasă,
Frumoasă această muzicală beligeranță de hip-hop, de trap, de rap, boom bap, îngurgitare de rahat,
Adică căcat, deschideți acea poartă a minții.
Vă rog, nu masacrați diversitatea, se simte?.
Ce p***a mea zici acolo, bă, c****? Că n-am înțeles nimic.
Te f*te pe tine talentul cu arta, coardă? Ieși din schemă.
Fă și tu rap ca lumea și nu te mai screme atâta pe beat,
Că la cât zbieri aiurea o să-ți plesnească o venă.
Mda. Dai de, dai de, dai de, dai de tine dacă te cauți și îți deschizi un pic capul,
Că nu te reține nimeni să faci într-un singur mod rapu’,
Că sufletul urlă, poate că plânge, șoptește uneori.
Artistul e actor, trebuie să exprime.
Nu-i despre rap, e despre emoție,
Iar rap-ul e instrumentul, dar nu idolul
Să-ți faci din el religie și să te-nchini la el, că nu ești sigur pe ce cânți, asta-i scuză!
Să te limitezi la RAP ADEVĂRAT când ce simți pe beat primează, las-o-n p***a mea!
Când ai apreciat ultima dată calitatea, nu vechimea?.
Asta-i casta cu tact,
Au ce ai tu pe track,
Dar tu nu te compari pentru că n-ai dat startul.
Aprioricul p***, te bagi tu!
N-ai treabă cu rap-ul!
D-asta-i de căcat
S-ai ținta pe cap,
Doar fiindcă tu n-ai fost generația lu’ tac-tu.
Totuși, continuă ce faci tu!.
Că publicul e factorul principal, te coboară, te ridică – opuși.
Respinge necunoscutul că provoacă frică. Își
Ia de-a gata orice părere despre muzica lui,
Bazată pe muzica altuia care-l critică.
Asta-nseamnă să n-ai o opinie? Nu,
Ci să ai perspective bazate pe tine.
Hrănește-ți siguranța de sine și-nainte
S-ai o problemă personală cu ceva, rezolv-o pe aia cu tine!.
Știu! Reclama negativă-i cea mai pozitivă
Și oricum n-aveți habar de stiluri muzicale.
Vreți cu toții evoluție și muzică nouă,
Da’ asta nouă nu vă gâdilă la retroactivă.
Da’ gata! Totul e fix așa cum nu-i mai bine,
D-asta orice tip de artă trebuie susținut.
Eu nu mă cert cu nimeni,
Eu despart cuvântul „ce artă” și mă minunez de ce-am făcut!