Cino – Versuri.pro

Iubirea Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ești:
Povestea vieții mele, drama și comedia,
Romanța și tragedia, dragostea și mania,
Ești poezia mea frumoasă învățată din mers,
Cu fiecare vers șters aș distruge un univers
În care fiecare rimă exprimă delicatețe,
Ca un sărut furat al pielii tale finețe,
Ca o privire ce m-aduce la temporalitate,
Care are un impact la un milion de armate.
Cât de frumos tu reprezinți nu există-n dicționar
Și să fiu lângă tine mi se pare un lucru natural.
Natura gândurilor acum depinde de tine,
La fel ca fiecare celulă din mine,
Ești torța mea protectoare care-mi luminează viața,
Chipul angelic cu care mă trezesc dimineața,
Ești nevoia de viață, motivul pentru care trăiesc,
Impulsul care-mi accentuează ritmul firesc,
Al inimii devenite mai nou templu închinat
Nu unui zeu, ci unei fete care m-a câștigat
Prin sinceritatea unui zâmbet cu puterea de a lovi,
Definești verbul „a fi”, frumoasa, și poți să știi.

Refren:
În cer îngeri plâng cât de profund cu lacrimi cristaline,
Suferă pe căi divine, spun că le e dor de tine,
Reține, ești un înger, dar ești doar a mea, știi bine,
Golurile ce le am în mine, tu le faci bine (x2).

Zâmbetul este pentru mine o clipă de poveste,
O simplă privire mă ajută să trec peste orice și astea sunt vorbe oneste.
De-o viață parcă te cunosc dintr-o vreme străveche,
Știu, nu suntem iubiți, suntem suflete pereche.
Am stat de veghe nopți întregi să te păzesc,
Sufletul mi l-am rupt în două și jumate-ți dăruiesc.
Spre infinitate tinde ceea ce simt pentru tine
Și când ești departe inima-mi bate suspine.
Cu imaginea ta să mă droghez nu mă pot abține,
Sunt fascinat de trăsăturile tale atât de fine.
Vreau să mă vezi cu ochii deschiși, să mă visezi cu ei închiși,
Mi te imaginez, mă exteriorizez prin cuvinte,
Deși nu se poate verbaliza sentimentul esențial al ființei mele,
Nu voi încerca să te conving, pentru că știu, crezi în mine
Și privirile nervoase către tine sunt senine,
Când tu mă ajuți să-mi reamintesc, să știi că-mi hoinăresc
În minte două cuvinte: „TE IUBESC!”.

Blana Pe Loop

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Economic vorbind n-am niciun plan,
Momentan lucrez la negru ca Guclux Clan
Apar mascat ca satana-n ban
În rețea ca-n LAN, separat de clan
Clar, ca hrana la Ramadan
Nu pun preț pe exterior
C-o ard prin subteran
Cu golani care scuipă foc
Ca lava din vulcan
C-un dram de răbdare
Pun gram pe cântare
Tam-tam pe cântare
Ca să fac să sune tare
C-un plan, frățioare
Ca să cazi din picioare
Las timpu’ să zboare pe lângă mine
Să fac următoarea mutare
Și-n clipa-n care nu mai am nicio stare
Să mă pun în mișcare, la o țigare
Totu’ să pară-n reluare
Și cu muzica tare dată
În difuzoare, tată
Cu o bucată tăiată și repetată
Fix în p***a mă doare
Așa că lasă-mă să rup.
Și să-mi zici că sunt blană că stau
Bine pe loop
Și să-mi zici că sunt blană că stau
Bine pe loop
Și să-mi zici că sunt blană că stau
Bine pe loop.
Cine-o fi pe fază, ține mintea trează
Cât încă lucrează, din amiază-n amiază
În sensu’ de bază să stea de pază
Cât inima vitează creează
Un puzzle care rimează
Le-așează într-o frază frumoasă
P***e dau din gaoză cu groază
P-o rază în care boxele eliberează
Aer cald ce vibrează
Te bagă-n apocatastază
Resuscitează rapu’ ca pe Lazăr
Da, noi suntem piază rea
Și eu vreau prin căutări să descopăr zări
Am vrut mii de răspunsuri,
La sute de-ntrebări
Am vrut sute de acțiuni
La mii de urmări
Și-am înțeles lumea din jur
Ca pe o serie de stări
Am o droaie de paie
Da-mi o văpaie
Îți dau ceva c***e
Să te înmoaie
Rimele mele greoaie curg în șiroaie
Ca o ploaie scrisă pe foaie
Că-s menite să te-ndoaie
Să te lovească atât de tare
Încât să-ți lase-o vânătaie, potaie

Suflet

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cino – Suflet.
[Splash Studio].
Ai da orice să poți s-o faci, dar nu poate fi oprit,
Timpul a văzut prea multe să rămână neclintit.
Eternitatea-i un mit, e un beat amortit,
Amețit de sunete ce sună la infinit.
Și eu sunt gol, simt că cobor, domol,
Fără nici un rol, cu capul în nor, totuși pe sol.
Imbatabil c-o senzație de zbor,
Fizic mor, ușor, sunt un simplu călător.
Printre stele și comete în forma mea astrală
În starea în care, nimic nu mă mai doboară.
Cuvintele nu mai omoară, nu există nici boala
Și nici greșeala prin pulbere stelară și căldură solară
Într-o pace interioară, pe-o stare primordială
Caut o comoară, nu vrea să apară.
Un gând, purtat de vânt m-aduce-n simțământ
Îmi iau avânt, mă zbat, mă zvânt, cobor pe pământ!
Refren:
Aud șoapte strigate în obscuritate
Vad lumini colorate, simt forțe parfumate
Navighez pe un râu ce curge departe
Ce izvorăște din viață se varsă-n inumanitate.
Poate eu și tu, poate da sau nu,
Poate vei afla răspunsul care-l vrei acum
Pot fi eu și ea, poate nu sau da,
Poate știi ceva, poate e mai bine așa.
Plutesc prin atmosferă lin sub cerul senin
C-o senzație ciudată de organism intrauterin
Care așteaptă străin privirea unui destin
Tremur din plin, te-am zărit, către tine vin!
Te urmăresc de sus, te strig dar nu răspunzi
Doar te plimb fără nădejde cu pași mici și cruzi.
Și te ating dar, tu nici nu sesizezi
Sau poate totuși simți ceva și crezi că visezi.
Nu are rost, pentru tine-s mut, pierdut
Mă aplec ca bătut, tăcut, îți dau un sărut
Și mă îndrept neștiut spre locul unde am crescut,
Unde netemut pânza vieții mi-am țesut.
Tu ai venit după mine ca scriindu-mi sonetul
Ești în camera mea, plângi, îmi mângâi portretul.
Eu îți zâmbesc, și-ți dau un sărut divin,
Stai liniștită-ți șoptesc, o să ne reîntâlnim.
Refren.
Cu totu-i atât de negru, sunt pierdut în absolut
Cuprins de un sentiment înăscut, necunoscut,
Susținut de forțe invizibile-s pierdut
Ca un surdo-mut, încerc să-ți zic ceva nepriceput.
Fiecare minut mi-e dat în reluare
Găsesc răspunsul la fiecare-ntrebare
Ca un bleg, leg cap la cap indiciile-nțeleg
Tre’ să culeg informație și-apoi să aleg
Înconjurat de-o aură pătată de păcate
Și o lumină-mi îndrumă mersul, văd mai departe.
Mă uit în spate, mă-ndrept în față din curiozitate
Forme albe, s***, spun cântând versuri minunate.
Muzica perfectă, ce împletește destinul
Nu mai suport locul ăsta, vreau să mă întorc la tine.
Nu mai pot să cânt, să plâng, să fiu, să scriu
Realizez, e târziu să mă-ntorc acasă viu.
Refren

Urme

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Erau doi împreună
Sub clar de lună, de mână
Ascultând cum sună
Iubirea-n strună
Natura-ngâna „Noapte bună”
El un simplu muritor
Și ea o zână
Zgomotele răsună
În noaptea brună
Ochii ei ca o fântână,
Reflectă puritate
Și-adună mireasma florilor
Într-o cunună
Stelele încep să se supună
Norii să compună
Versuri pentru iubirea lor..
Nebună
Buzele vor să-i spună
O incantație străbună
O furtună de dorințe
Răzbună liniștea de pe țărână
Copaci încearcă să-i bine-dispună
Plouă și tună
Poiana-i îndrumă spre o lume, bună
Timpul, responsabilități nu-și mai asumă
Ea îi șoptește dumă
Acolo unde lumile se-adună
Noaptea-ncepe s-apună
Ochii fără de minciună
Dorințele-i îngână, vor să-i spună să rămână
Mereu.

Însă clipele trec
Și lacul nu mai oglindește
Atât de tare steaua care
Pentru ei strălucește
Nu grăiește peste,
Nici codrul nu împărtășește
Fantezia.. Nu!
Nici luna nu mai nutrește
Aceeași siguranță pentru
Perechea primordială
Vidul se lărgește
În unitatea lor interioară
Ochii ei reci,
Anticipează-un eșec
El o mângâie, dar ea indiferentă
Pe apele când trec
Nu se mai pot vedea unul prin
Celălalt
Magia se întoarce înapoi încet
În înalt
Mângâierea mâinilor subțiri atât de drag odată
Îneac-acum, crunt, imaginea zânei visată
Sentimentul grotesc de.. indiferență
Ucide paradisul sacru
În întreaga lui esență
Inimă de gheață
În locul sentimentului pierdut
Se-ascunde sub frumusețea..
Chipului ei pierdut.

A ofilit pădurea,
Apa-nceput din nou să curgă
Timpul traseului a început să îl parcurgă
Ca un seism de decepții
A mutat fără regrete
Centrul lumii lui departe
De inima unei fete
Nu-și vedea iubita
Vedea o simplă ființă
Sentimente vechi au fost deviate
De conștiință
Moartea visului survine
Cu regrete bestiale
Ea era doar o proiecție greșită
A minții sale
Pentru ea, se pare..
Totu’ a fost o simplă joacă
A ielelor.. de-aceea se ridică și pleacă
El o privește mergând
Și-a pierdut din puritate
Aura din jurul ei
Nu mai are intensitate
Și-a pierdut..
Valențele de ființă ideală
Zâna bună a devenit
O creatură reală
Când a căzut din ceruri
A fost.. umanizată
Basmul lor frumos începe
Cu „a fost odată.. „

Experimentez

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Experimentez rime des sa ma relaxez
Mai ales ca-i mai lesne sa creezi in stres
Bineinteles evadez prin ele, din mine ies
Dar nu asta urmaresc
Cand pe foaie le-asez
E-un proces intens cand alimentez
Cate-un vers
Cu cuvinte la a caror inteles am acces
Ele ies, se succed
Cu succes le-am cules
Si capata alt sens
Cand le reordonez
Uneori e mai complex
Ele nu reusesc
Sa exprime expres ce gandesc
Cand le inserez in text
Atunci sa orbesc
Ma setez sa creez
Langa ele innoptez
Le lucrez, prelucrez
Obosesc si adorm
Ma trezesc ca le visez
Nu levitez da meditez
Ma singur in bezna
Realizez, n-am de ales
Ma ridic, le finisez
Asta imi dictez eu prin adio din cortex
Eu complex ma gandesc
E un prag, il depasesc
Si pasesc intra-o stare in care nu ma opresc
Cuvinte se ivesc
Se insiruiesc ca-n dex
Le urmaresc, linii-n dex
Absorbit ca de vortex
La iveala ele ies
De pe coala cand scanez
Si vizualizez orice greseala
O corectez
Fara sa ma limitez
Le iau le faramitez
Pana ajung la miez
Dupa care le organizez
Primele-s alese ca repere
Pe care le utilizez ca sa poa’ sa piesele
Fara sa-mi pese de
Foame, somn sau de sete
Ca sunt rupt de ralitate
Parc-as fi le LSD
Asa explic pe alea vesele
Care oricum sunt?
Sa mai starneasca interesele
Da le serbez cand zambesc
Le pastrez le citesc
Si in cazu-n care nu ma regasesc le-am sters
Altele-s rupte din mine daca ma crezi
Ca prin ele ma testez, le folosesc des
Cand santez
Cu stat de lume sau cand iubesc
Le scriu in loc sa lacrimez
Dovezi ca traiesc
Si patez foi intregi pana le epuizez
Ca prin ele sangerez
Cu ele ma inarmez
Te lovesc in stanga si-n dreapta m-ai inteles
Experimentez rime des sa ma regasesc, yo

Oameni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ăștia se f*t în bar, se f*t barbar,
Se f*t cu tarfe agățate pe trotuar, se f*t murdar.
Se f*t cu timpu’, da’ tot în zadar,
Sau își f*t creieru’ o viață pentru un orgasm intelectual.
Pe alții îi f*te statu’, prin școli un car de ani,
Să poa’ să facă un serviciu, să facă bani
Se f*te opt ore pe zi pentru casă, mașină
S-o poa’ să f*tă pe p***a după ce-o combină.
Și rup cu poftă câte o floare,
Și-o lasă într-o vază jegoasă pe-o masă-ntr-o casă
Să poa’ să vadă cum moare.
E vorba de rasă, ăștia se f*t pentru mâncare,
State se f*t între ele, pe căi nucleare.
Și cel mai tare-i ăla care are bomba mai mare,
Se f*t ca animalele, se f*t cu animale,
Se f*t de sus în jos, se f*t prin dos,
Se f*t întors, de-aia-s plini de s*****!

Referat Despre Blaga

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Blaga este școala ce-mi induce boala,
Iau coala și cerneala și pornesc răscoala.
Ui cum pic pe beat cum n-am picat la bac,
Din incipit scuip acid, zic: Sunteți de c***!
Camerele de filmat n-au ce căuta în clase,
Că salivează perverșii când văd fete frumoase și
Da, se urmăresc și e nefiresc,
Rezultatele descresc, elevii se scârbesc..
Dintre toate preferatele-s referatele,
Deliberate de frustratele ce nu sunt ascultate.
La 3 abateri constatate din cauze variate,
Că țigări pipate în spate sau cravate nelegate,
Atitudini normale catalogate inadecvate,
Toate sancționate frate cu metode demodate.
Că o minte [???] nu înțelege libertate
Și-n condițiile date nu poate crea minți educate.
Elevu’ se zbate ca să vă poarte zdrențele,
Pedepsele aplicate-s motivate ca absențele.
De neînțeles cum fără ezitare
Îți cer bani să-ți scadă mai puțin la nota la purtare.
La liceu la WC se fumează la greu
Și l-ați prins p’ăla la muzeu?.. Pentru Dumnezeu!
Și-a muncit omu’ din greu cu o perie, mă scoateți din minți
Sper că în viitor să o facă cu periuța ta de dinți
Bai M to the O to the G to the A [MOGA]
„Treci la loc, nota 3” Ești obsedat de lei!
Alergi după ei, parcă ai fi la curse
16 elevi din a 11-a se întreabă de burse
Ia zi cum se face că-n loc să-i educați
Îi stresați, îi speriați, sunteți niște retardați
Aș mai avea câte o problemă
Da-i las pe oamenii mei să intre că sunt mai în tema.
E Blaga, îți suge vlagă
Și am vagă impresie că apare prada
Ai călcat pe bec, gata
Șanse de scăpare nada
Nu mai ai voie nici să scoți în oraș fata
Lasă, vine alta cu altu’ și facem saltu’
Că la câte referate ai sigur îți iei bacu’
Și n-am cum să scap că asta îmi e firea
Ora 8, ai întârziat.. Ba trezirea
Și nu e, because I got, hai că nu e nouă știrea
Și ai ajuns mo-gangsta numai cu privirea
Asta îmi e firea știe ea să se comporte
După 6 ore 6 țigări și alte noxe.
Ba [???] cum facem chestia, tre’ să o zicem
Cino cu ideea, a zis să o facem fii gen
Am pus totu’ pe beat, acum o ții pe repeat
Dar dacă încă sunt în școală înseamnă că n-am reușit.
Ba, stai umpic că ăștia n-o ard ok frate
Exact ca tine, au de făcut prea multe referate
Exact ca tine, rămân fără țigări și vin în spate
În chietre de pachete tirate pe 10 lei date
Scoate cravata, fă-i nod în timp record
Bagă cămașa adânc în pantaloni să stai comod
Trăiești în acest mod stabilit de un fals comun acord
Pentru că la Blaga știi, trebuie să respecți un cod
Nu, nu, nu, nu mă poți face să tac
Am bilele prea mari pentru genu’ ăsta de tag
Îmi dai nota, îți las bacșișu’ și plec
Că n-ai destule puncte să mă scoți ca la baschet
Urăsc profesoru’ gras care-mi vorbește pe nas
Își vrea elevul ștaș ca să-l aprobe la pas
Urăsc profele la menopauză că-mi iau din pauză
Fac mofturi de parcă ar avea în contract vreo cauză
Își aleg stresu’, moftu’, ofu’, le scriu atent
Votează doar de fațadă și spun „regulament”
Și nu, din păcate, n-o să-mi închideți gura
Cum vreau să vă aud și pe voi sugeți p…
E o școală numită Blaga
Unde tot ce poți să faci e să-ți faci treaba
E o școală numită Blaga
Unde tot ce poți să faci e să-ți faci treaba
E o școală numită Blaga
În care tot ce poți să faci e să-ți faci treaba
E o școală numită Blaga
În care tot ce poți să faci e să-ți faci treaba
E o școală numită Blaga
În care tot ce poți să faci e să-ți faci treaba
E o școală numită Blaga
În care tot ce poți să faci e să-ți faci treaba